Băsescu exit: arată-mi unul care nu se bucură!

Din acest punct de vedere, trebuie să admitem, președintele a făcut mari progrese pe final de mandat. În ultima reprezentație la microfon s-a depășit pe sine însuși. Zice către public, primul comediant al neamului: ”Consider că este un abuz formarea Comisiei parlamentare pentru investigarea achiziţiei de teren de către familia mea!”

Primele hohote de râs izbucnesc în public: poanta asta este, să recunoaștem, aproape la fel de bună ca aceea în care Udrea îl ”violează politic” pe MRU și în orice caz mai bună decât oricare din răsuflatele de anul trecut, prin care Băsescu și-a învins prima oară tracul: deja fumatele ”milioane de voturi furate” sau poanta cam seacă a ”loviturii de stat parlamentare”. N-o mai amintim pe aia în care ”nu sunt prevăzute modalități de suspendare a președintelui îmn Constituție”, că doamna Merkel s-a simțit luată peste picior și nu i-a trecut jignirea nici până acum.

Președintele a evoluat, deci, din stadiul de păcălici colindător prin bâlciul politic, la nivelul deja respectabil al bufonului televizat, care captivează audiența și reliefează perfect comedia inerentă prin morga serioasă, voit tragică și felul în care amorsează absurditățile enorme pe care le aruncă spre public. Oricine sesizează trama evidentă și miza negării absurde din discursul prezidențial: nu este un abuz faptul că o țară cu deschidere la mare rămâne în mod inexplicabil fără Flotă, nu faptul că un primar își dă singur casă și pe urmă uită să renunțe la ea, așa cum s-a angajat ipocrit printr-o declarație publică... Nu este un abuz și nici măcar un conflict de interese când își priponește odraslele la Luxten sau în Parlamentul European, da de unde... Nu este un abuz nici detaliul absurd al cuiva trimis la plimbare de 7.4 milioane de alegători, care revine nonșalant în funcție și răspunde medieval, cu procurori trimiși să se joace de-a Inchiziția prin provincie. Nimic din toate astea nu reprezintă abuzuri: nici președintele care își croșetează partid în timp ce încă este în funcție, nici intimidarea adversarilor care ar face mai bine să stea în banca lor, dacă vor să-și găsească familiile la locul lor, când se întorc acasă. Oh, nu... Absurdul total al situației este acest abuz ultim, al unei Comisii de anchetă a Parlamentului, care deși îl subordonează pe glumețul președinte, nu are voie să-l atingă nici măcar cu o floare, darămite să-i abuzeze interesele prin tot felul de investigații incomode. Bietul ”domnu președinte”, cum știe el să se dea lovit la operație de parlamentarii cei răi, fără respect față de moșia altora. Aplauze, doamnelor și domnilor! Iese din scenă Traian Băsescu, președintele României preț de două mandate! Aplaudați-l, ovaționați-l chiar, căci la o asemenea reprezentație de umor absurd chiar merită... Dar, pentru numele lui Dumnezeu, orice s-ar întâmpla, nu-l rechemați pe scenă! Riscați să vă ia în serios și mai stăm zece ani se ne rupem fălcile de râs la același set de poante...