CCR: Votul prin corespondenţă, echilibru între universalitatea votului şi caracterul corect al alegerilor

CCR a publicat motivarea deciziei prin care a constatat că dispoziţiile Legii privind votul prin corespondenţă sunt constituţionale. 

Judecătorii Curţii susţin că reglementarea votului prin corespondenţă pentru românii cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate a avut în vedere asigurarea unei participări cât mai ridicate a cetăţenilor la procesul electoral, ţinând cont de necesitatea aplicării în plenitudinea sa a principiului universalităţii votului. 

"Acest principiu trebuie să fie unul efectiv, nu iluzoriu, mai ales pentru categoria de cetăţeni români cărora legea analizată li se adresează. Este indubitabil că, după aderarea la Uniunea Europeană, în privinţa libertăţii de mişcare s-au produs mutaţii fundamentale, astfel încât o mare parte a electoratului îşi are domiciliul/ reşedinţa în străinătate, ceea ce, în planul respectării exigenţelor constituţionale referitoare la alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, impune legiuitorului obligaţia de a reglementa modalităţi de vot care să se adapteze situaţiei prezente. A refuza legiuitorului o atare competenţa ar echivala cu negarea evoluţiilor anterior menţionate şi cu limitarea modalităţilor de vot, acestea din urmă rămânând tributare unor realităţi apuse/ depăşite", se spune în motivare. 

De aceea, explică judecătorii, legiuitorul beneficiază de o marjă de apreciere în identificarea şi integrarea în sistemul normativ al statului a modalităţilor de vot care să asigure o participare cât mai ridicată la procesul electoral. 

"Legiuitorul trebuie să se manifeste activ şi să fie preocupat în mod constant de adaptarea legislaţiei la realităţile de fapt existente la un moment dat", susţin aceştia. 

Curtea a mai reţinut că legea analizată facilitează dreptul de vot al cetăţenilor români cu domiciliul/ reşedinţa în străinătate şi că, în principiu, nu prezintă o relevanţă semnificativă intervalul de timp în care urmează a se materializa reglementarea analizată. 

"Chiar şi în aceste condiţii, (...), aceasta a fost adoptată la 28 octombrie, respectându-se, astfel, exigenţa constituţională de a nu se aduce modificări cadrului electoral cu mai puţin de un an înainte de data alegerilor. Într-adevăr, legea analizată aduce o modificare de substanţă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot, respectiv introduce sistemul votului prin corespondenţă, sistem care nu a mai fost aplicat în cadrul sistemului constituţional stabilit în anul 1991. De aceea, ea a trebuit adoptată cu cel puţin un an înainte de data alegerilor, astfel cum s-a întâmplat în cauză", subliniază CCR. 

Instanţa constituţională apreciază că motivaţiile care au stat la baza adoptării acestei legi nu se constituie în impedimente de natură să ducă la neaplicarea votului prin corespondenţă la alegerile parlamentare la termen din anul 2016. 

"Desigur, termenul de un an trebuie calculat de la data intrării în vigoare a legii, conform art.78 din Constituţie, astfel încât între această dată şi ziua alegerilor să existe un interval temporal de un an", menţionează sursa citată. 

Tot în motivare se arată că tratamentul juridic diferenţiat de care se bucură cele două categorii de cetăţeni - cei cu domiciliul în ţară, respectiv reşedinţa şi domiciliul în străinătate -, sub aspectul accesului la votul prin corespondenţă, se datorează situaţiilor obiectiv diferite în care aceştia se află. 

"Criteriul domiciliului în ţară/ străinătate este unul obiectiv şi rezonabil pentru aplicarea unui asemenea tratament juridic. Astfel, se reţine că în străinătate fiind organizate mai puţine secţii de votare pot exista dificultăţi insurmontabile pentru alegători atât sub aspectul numărului acestora raportat la numărul secţiilor de votare, cât şi sub aspectul distanţelor şi al dispersiei teritoriale a alegătorilor/ secţiilor de votare. În schimb, în ţară, pentru a surmonta unele dificultăţi specifice în exercitarea dreptului de vot, legiuitorul a pus la dispoziţia alegătorilor o altă modalitate specifică de vot care nu presupune prezenţa fizică a acestora la secţia de votare; această modalitate de votare vizează cetăţenii cu drept de vot care nu se pot deplasa la sediul secţiei de votare din cauză de boală sau invaliditate în privinţa cărora se poate utiliza o urnă specială pentru exercitarea dreptului de vot", precizează CCR. 

În consecinţă, mai spune Curtea, prin aplicarea votului prin corespondenţă numai în privinţa cetăţenilor români cu domiciliului sau reşedinţa în străinătate se asigură egalitatea materială între aceştia şi cei cu domiciliul în ţară. 

"Legiuitorul este în drept să reglementeze/ folosească mijloace diferite pentru a atinge, prin prisma finalităţii acţiunii sale, egalizarea celor două categorii de cetăţeni antereferite sub aspectul exercitării dreptului la vot. Toate acestea demonstrează că cele două categorii de cetăţeni nu se află în aceeaşi situaţie de fapt pentru a li se aplica un tratament juridic analog sau identic. De altfel, o situaţie similară întâlnim în state precum Italia, Polonia sau Ungaria, unde, de principiu, votul prin corespondenţă este permis numai în situaţia în care cetăţeanul nu locuieşte în ţară", se mai arată în document. 

Curtea reţine că există un cadru normativ coerent pentru păstrarea secretului votului prin corespondenţă, astfel încât funcţionarii statului care pun în aplicare mecanismul votului prin corespondenţă au reprezentarea clară a obligaţiilor şi responsabilităţilor care le revin atât din punct de vedere substanţial, cât şi procedural. 

"Legea nu îl pune pe cetăţean în situaţia de a fi obligat sau condiţionat de alţi eventuali participanţi la procesul electoral în exprimarea votului său şi nici nu îl obligă să voteze într-un anume fel, ci îi asigură toate condiţiile ca, potrivit conştiinţei şi opţiunii sale politice, să îşi exercite dreptul la vot. (...) Curtea reţine că acţiunea statului este dozată în funcţie de specificul votului prin corespondenţă, iar cetăţeanul, respectând prevederile legii, în acord cu art.1 alin.(5) din Constituţie, concură la respectarea principiilor şi exigenţelor care trebuie să guverneze procesul electoral. Desigur, nimic nu îl opreşte pe cetăţean să nu solicite înscrierea în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă şi să voteze la secţia de votare dacă apreciază că asupra sa ar putea fi exercitate presiuni (din mediul său relaţional sau chiar externe acestuia) incompatibile cu natura liber exprimată a votului", mai precizează CCR. 

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.