Colecția de primăvară 2015: Sulfina Barbu prezintă moțiunea florilor de măr

Victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale i-a băgat în confuzie pe mulţi și nu ne referim neapărat doar la adversarii politici ai acestuia. Sub o formă sau alta, toți ceilalți își arogă meritul acestei victorii și toți ar dori să câștige ceva concret. Societatea civilă și tinerii de pe facebook insistă că fără ei Klaus Iohannis nu ar fi acum președinte și ar dori la schimb asigurări politice pe care orice om normal la cap le-ar fi cerut înainte de vot și nu după.

Destul de asemănătoare este situația Monicăi Macovei, care chipurile i-a oferit lui Klaus Iohannis sprijinul în turul doi în baza unei angajări pe o listă fără nicio valoare contractuală. Ce-o să facă doamna în cauză dacă va considera că președintele ales nu respectă cu strictețe prevederile acelei liste, o să-și ia voturile imaginare înapoi? Dar în aceiași situație se află și noul partid liberal, rezultat din fuziunea unor prea vechi formațiuni, de care electoratul s-a cam săturat de mult. Toate presiunile acestora de accede la guvernare reprezintă interese care nu suportă amânare până la momentul alegerilor din 2016 și despre care cei implicați nu se înghesuie să vorbească liber. Singurul discurs posibil este același, menționat mai sus, asumarea meritelor pentru propulsarea lui Iohannis la Cotroceni, în contra oricăror evidențe și analize lucide, care indică dincolo de orice dubii că a fost un vot antisistem și nu pro-ACL.

Citeşte şi: Anunţul făcut de PNL! Cele două modalităţi prin care vor să obţină Guvernul

Cea mai sumară analiză a scrutinului va indica ceea ce a indicat și scorul strâns: cele două tabere sunt aproape la egalitate, coabitarea este practic singura soluție ce convine electoratului și ne apare nocivă orice încercare de răsturnare a balanței. Atât PDL, cât și PNL au tot fost taxate de românii veniți la urne: la localele și parlamentarele din 2012, cât și la europarlamentarele din 2014. În aceste condiții este lesne de înțeles de ce nu vrea ”noul” PNL să aștepte liniștit alegerile din 2016. Orice schemă este binevenită pentru a reveni la putere, peste capul populației care a decis în repetate rânduri că nu e cazul. Ce le mai rămâne ”specialiștilor” fostului PDL și PNL istoric, care ard de nerăbdare să intre în pâine? Numai soluții neprincipiale, artificiale, care-l compromit inclusiv pe Klaus Iohannis, pentru că-i contrazic flagrant discursul în baza căruia a fost ales: un partid stat, o majoritate parlamentară obținută prin traseism și un guvern răsturnat chiar și cu prețul dezechilibrului economic. Că ”noul” PNL se teme de examinarea electorală o dovedește și ultima precizare făcută de vicepreședintele liberal, Sulfina Barbu, care vorbește extrem de nonșalant de răsturnarea guvernului prin moțiune de cenzură în februarie 2015.

"În general, Opoziţia este cea care vine şi foloseşte toate mijloacele constituţionale de a face opoziţie. Fiind un mijloc constituţional de a face opoziţie, aş spune de pe acum, da, Partidul Naţional Liberal va depune o moţiune de cenzură în sesiunea parlamentară de după 1 februarie 2015. Tema, momentul vor fi alese de către partid, în funcţie de gravitatea guvernării domnului Ponta şi a Guvernului condus de domnia sa. Dar cu siguranţă, acest instrument va fi folosit", a declarat Sulfina Barbu.

Da, opoziția are instrumentul moţiunii la dispoziție, dar liberalii vor să abuzeze de acest mijloc și asta fără măcar să încerce să salveze aparențele. Care este posibila temă a moțiunii despre care doamna Sulfina Barbu nu știe nimic, decât că ”va fi”?

În momentul de față Guvernul Ponta lucrează în ritm accelerat și urmează să prezinte un proiect de buget pentru 2015, inclusiv în perspectiva întâlnirii cu partenerii internaționali. În paralel își reiterează angajamentele privitoare la toate măsurile bune anunțate în perioada precedentă alegerilor: tot ce s-a promis pentru 2015 rămâne valabil, nu au fost doar promisiuni electorale.

Citeşte şi: REMANIEREA GUVERNULUI. Petrescu, Pricopie şi Niţă, miniştrii propuşi pentru schimbare

Premierul Ponta insistă că nu se mărește nicio taxă și niciun impozit. În plus, creșterea economică de 1,9% in trimestrul III față de trimestrul II, cea mai mare din UE, a fost confirmată de INS și sugerează că ”recesiunea” atât de vânturată la alegeri a fost doar recuzită electorală: nu am fost niciodată în recesiune! Față de același trimestru din 2013, România are o creștere economică de 3,2%.