Cucul de la Cotroceni a trecut la ora de vară. În rest, același pupitru, aceeași incoerență

Nu cumva să ajungă omul acasă după o zi de muncă fără să audă direct din gura președintelui cum el știe mai bine ca oricine – miniștri, FMI, funcționari sau consilieri – ce trebuie făcut, cum trebuie făcut și de ce e Ponta rău!

“Ştiu bine această ţară, ştiu cum reacţionează economia, cum reacţionează oamenii. Afirm cu responsabilitatea unui preşedinte: politica fiscal-bugetară generată de Guvernul Ponta şi acceptată de FMI este greşită pentru România”, clama marți seara, pentru a câta oară, Traian Băsescu, referitor la majorarea accizei la carburant. Calculele prezentate aseară, probabil reieșite dintr-o riguroasă analiză a consilierilor prezidențiali specializați în finanțe, sunt menite să zgândărească încrederea electoratului, dar poate și a parlamentarilor, în strategia economică a Guvernului pentru anul în curs.

Demersul președintelui este deosebit de parșiv, acesta criticând un buget care a fost deja votat și aprobat în camerele legislativului și pe care el însuși l-a promulgat deja. Încasările prevăzute, cu 17 miliarde în plus în 2014 față de 2013, care vor duce, chipurile, la un “eșec major în execuția bugetară”, nu au fost trecute alatăieri cu pixul roșu în legea bugetului, peste textul publicat în Monitorul Oficial. În primele luni ale anului, bugetul pe 2014 a fost dezbătut de Guvern cu FMI, cu cei din mediul privat vizați de modificările aduse și a fost promulgat de președinte. Deci, formal, acesta și-a asumat și veniturile și cheltuielile trecute acolo, inclusiv majorarea accizei la motorină și benzină. Numeroasele intervenții publice ulterioare pe această temă ale lui Băsescu lasă rece marea masă a populației, care va avea mai puțin de suferit din cauza accizei la carburant decât vor suferi fumătorii din cauza creșterii accizei pe țigarete, de exemplu. Intervențiile sale folosesc totuși cuiva, acestea oferindu-i protejatei sale, Elena Udrea, un subiect de campanie numai bun pentru alegerile europarlamentare care urmează.

Năzuința președintelui, cu șanse minime de reușită, este aceea de a convinge suficienți parlamentari din Camera Deputaților să nu aprobe această Ordonanță de Urgență. În acest sens, Băsescu s-a pus pe trimis scrisori deputaților, ca și cum aceștia nu ar fi trăit în aceeași țară cu noi ceilalți în ultima lună și nu ar fi de plin conștienți de adversitatea sa față de aplicarea noii accize. Jocul care urmează din acest punct este unul cât se poate de previzibil, și unul pe care l-am mai văzut recent și în cazul Ordonanței referitoare la certificatele verzi: parlamentul va aproba OUG, președintele o va retrimite pentru revizuire, parlamentul i-o va întoarce din nou, și, probabil, va fi nevoie, în cele din urmă, să se pronunțe și Curtea Constituțională dacă e bine sau nu să plătim puțin mai mult la benzină, ca să facem mai repede niște autostrăzi. Politica guvernamentală nu se va schimba, deoarece președintele nu are și nu trebuie să aibă putere de decizie asupra opțiunilor pentru economie ale Executivului. Acciza doar va mai fi amânată o perioadă, respectiv încasările obținute prin intermediul ei vor fi puțin mai mici, iar președintele îi va oferi, astfel, răgaz suficient doamnei Udrea să iasă în blugi până la pompă și să le mai plângă puțin de milă românilor.