Cum înviem presa românească?

La căpătâiul presei n-au răsunat discursuri elogioase și n-au plâns decât nefericiții care au rămas pe drumuri, blestemați să rătăcească fără meserie și rost, după o viață în care au crezut că ei sunt a patra putere în stat.

Folosind jargonul judiciar, recentele luări de poziție în cazul insultei și calomniei par să judece acuzatul în lipsă. Unde este presa din România, ne întrebăm și privim la spectacolul dezolant al deșertului în care doar vântul mai șuieră câte un tabloid mototolit, în timp ce pe un post de televiziune șase invitați și un moderator par indeciși între încăierare și verbiaj. Între două ape, răspund decanii de vârstă ai editorialului de presă. Plutește cu fața în jos, am putea adăuga, ca o glumă amară. Și într-adevăr, hulită, demonizată, „mogulizată”, prinsă între tirul iresponsabil al președintelui care o incrimina în CSAT ca pericol pentru siguranța națională și indiferența vinovată a guvernului Boc, presa românească a sucombat la primele lovituri ale crizei economice. Au părăsit-o mai întâi patronii, mulți dintre aceștia oameni fără vocație și în egală măsură atenți la semnalele politice și la profitul personal. Mai întâi au desființat secțiile de investigații, cu mult înainte să adie cea mai vagă boare de criză. Este ca și cum ai stinge focul sub furnal, în uzină. Pagubele sunt ireversibile. Au mai fardat cadavrul de presă cu teoriile savante despre infotainment ale geniilor locale de marketing cu studiile făcute pe puncte. Ce a mai rămas astăzi din presă, cunoaștem cu toții. Locul dezvăluirilor, anchetelor și al interpelărilor a fost luat de chifla de presă, concept încăpător, ce aglutinează nimicnicia jalnică și tristețea josniciei umane ca într-o șaormă cu de toate: promiscuitate, opulență, invidie și întuneric.

La căpătâiul presei n-au răsunat discursuri elogioase și n-au plâns decât nefericiții care au rămas pe drumuri, blestemați să rătăcească fără meserie și rost, după o viață în care au crezut că ei sunt a patra putere în stat, câinii de pază ai democrației. Guvernul Boc nu a schițat niciun gest, nici cât să salveze aparențele, fericit că se rezolvă atât de ușor, parcă de la sine „problema” președintelui cu „tonomatele de presă”. Prea puțin a contat teoria care vorbește despre rolul esențial al presei într-o democrație, alea sunt doar vorbe... Nu a părut nimeni impresionat când au început să cadă, în succesiune logică, și industriile conexe - publicitatea, tipografiile. Capetele luminate din conducerea țării nu și-au rupt timp nici cât să se întâlnească la o șuetă parlamentară sau guvernamentală dedicată dispariției subite a unui ditamai pericol la siguranța națională.

Dar, în mod paradoxal, problema președintelui Traian Băsescu în loc să se rezolve s-a agravat. Ca după un război termonuclear în care piere toată lumea, dar supraviețuiesc gândacii de bucătărie și ploșnițele, din toată drama de mai sus au supraviețuit exact adversarii președintelui, mogulii, cu redacțiile lor de jurnaliști cu agendă, care au toți aceeași opinie, în același timp și execută zilnic baletul sincron al manipulării opiniei publice. Presa însă, presa adevărată s-a dus, mortua est!

Iar acum privim stupefiați la tot circul acesta cu calomnia și insulta ca la o ultimă și vexantă profanare de morminte și nu vedem decât un monstruos experiment social: o țară întreagă, una din țările mari ale Europei unite, rămasă fără presă reală, ajunsă la mila oricui este dispus s-o servească cu un surogat de democrație, informație și manipulare, ca un prunc ce scâncește după laptele mamei, dar primește lapte praf. Oamenii politici care vor avea puterea să privească fără părtinire această Vale a Plângerii, pustiită și vor putea admite cu sinceritate că ei, cei care au stricat, au în primul rând datoria să repare, ei bine aceștia vor reuși să facă pasul decisiv care desparte un obișnuit om politic de un adevărat om de stat, un părinte al națiunii. Presa din România va trebui renăscută din cenușă, cu politici clare de sprijin și subvenționare în registrul economic și cu o viziune legislativă coerentă pe termen lung în garantarea libertății editoriale. Problemele calomniei și insultei să fie, cu voia luminățiilor voastre, ultimele pe listă.

loading...

Ştirile orei

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ