Domnul președinte Iohannis VREA

| 19 noi, 2014

Cele mai urâte așteptări legate de președintele care ar putea deveni Klaus Iohannis încep să se adeverească una câte una. Cel care insista că vremea președintelui jucător a trecut și că el intenționează să devină cel mult președinte arbitru arde acum etapele și pare decis să ajungă un soi de Băsescu 2.0, cel puțin asta reiese din tonul și conținutul declarațiilor sale.

Klaus Iohannis vrea și cere diverse: parlamentului, guvernului și chiar președintelui aflat în funcție. Noi înțelegem că nu stăpânește chiar toate nuanțele limbii și că detenta emoțională e mare după o victorie în care probabil nici chiar el însuși nu a crezut, dar cine ar fi crezut că este posibilă o astfel de jonglerie a aproximativ 18 procente migrate de la favorit la challenger? Unii sociologi nu cred nici în momentul de față. Să-i cerem totuși măcar celor din anturajul viitorului președinte să facă un minim efort și să-i explice că șeful statului nu poate cere Parlamentului cum să soluționeze un proiect de lege. Chiar dacă Legea amnistiei a picat, picat rămâne și principiul neglijat de Klaus Iohannis, care nu doar a înclinat cu de la sine putere balanța spre republică prezidențială, dar a rupt-o de-a dreptul, încălecând legislativul țării. Ce ne paște? Un alt deceniu de autocrație luminată? Klaus Iohannis și echipa ar trebui să analizeze și ei votul din turul doi, cu aceeași luciditate cu care a făcut-o și Victor Ponta, care și-a îndemnat oamenii ca o perioadă să tacă, să se gândească și să tragă concluzii. Doar nu crede noul președinte în gogoșile ”elenelor prezidențiale”, care ne explică de la o vreme pe rețele de socializare că ”apelul la băsiști” i-ar fi răsturnta domniei sale voturile în urnă?

Citeşte şi: Adio, PNL!

Nu este totul pierdut, căci Klaus Iohannis a sesizat parțial că depășește limita, subliniind că dă acele directive în calitate de co-președinte al PNL, calitate de care se mai bucură încă. Cu toate acestea, impresia generală este că victoria l-a amețit pe Iohannis, care nu sesizează că profită nonșalant de ambele calități, atât cea de lider de partid, cât și de aceea de câștigător al cursei electorale.

În calitate de lider de partid, Klaus Iohannis a declarat că noul PNL vrea puterea, iar cel mai târziu aceasta se va întâmpla la alegerile parlamentare în 2016: "Ce dorim noi e o schimbare a puterii in Romania. Noi, PNL, dorim sa preluam puterea. Acest lucru se va intâmpla în 2015 sau cel mai târziu în 2016". Din postura candidatului, Iohannis rămâne astfel dator cu o explicație esențială: de ce noul PNL poate visa la puterea absolută (președinție, parlament și guvern) în timp ce același obiectiv reprezenta o amenințare apocaliptică în cazul PSD? Rămâne neclar în acest sens și prin ce mecanism curios va reuși să basculeze rapid, în extrema cealaltă, a neutralității, o dată ce va fi confirmat în funcție de CCR.

Citeşte şi: Suma astronomică pentru promovarea online a lui Iohannis, cheltuită pe fani şi like-uri

După cum spuneam în primele rânduri, viitorul nu sună deloc bine. Ne pregătim după toate semnele de cel puțin încă un mandat cu un discipol al eternului Traian Băsescu: același stil, același discurs, aceeași ambiție excesivă. Și cum răspund mare parte din liderii de opinie din România, fie că vorbim de jurnaliști, politicieni sau reprezentanți ai societății civile? Bulucindu-se cu grabă suspectă să se încline la ”generalul” care îl va înlocui pe ”comandant”, cu același apetit grețos și de rău augur pentru cultul personalității, care ne-a calamitat ca nație încă din 1946. Că nu am reușit să învățăm esențialul din zece ani de Băsescu, mai treacă meargă, dar chiar să fi uitat tot cea însemnat cultul personalității lui Ceaușescu, alt ”tiran” luminat care dădea indicații și ordine la tot ce mișca în țara asta?
loading...

Ştirile orei

8 Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
19 noi, 2014
nemuriciul
Cele mai urâte aşteptări
Fabulos! "Cele mai urâte aşteptări... [ale infractorilor!] încep să se adeverească"... Păcat de tinereţea şi zâmbetul juvenil al autorului, devenit portavocea marilor politicieni deghizaţi în social-democraţi, ajunşi bogaţi şi certaţi cu legea!

Această scriitură este unul din cele mai reacţionare şi retrograde articole de pe www.obiectiv.info.

Situl îşi trăieşte în agonie ultimele luni de viaţă. Moare încet şi urât, ca şi Bolşevismul din tot estul european. Înecat în minciuni, părtiniri vinovate, premise false, raţionamente viciate, pseudo-probleme, pseudo-concluzii şi sofisme pe care şi nepotul meu de 17 ani, rămas în ţară, le descoperă... Cu greutate, dar le descoperă. Ca pe o oglindă reproducând despotismul, tentaţia autocrată şi discreţionară a aceluiaşi Bolşevism care a strivit vieţi şi aspiraţii ale popoarelor subjugate timp de decenii. O oglindă spartă acum în mii de cioburi care infiltrează oameni, instituţii, organe administrative şi partide politice. Şi iată, şi ziarişti tineri!
19 noi, 2014
nemuriciul
DIVERSE
Iohannis "cere diverse", zice dispreţuitor autorul... În realitate, în două zile s-au deblocat obstacole îngheţate de 2-3 ani. Se mişcă, deci, mocirla unor compromisuri păstorite de eminenţele reţelei transpartinice care ne jefuieşte de 25 de ani!

Da, partidul compromişilor, cel mai autocrat şi mai oligarhic partid din România de după PCR a avut aşteptări urâte şi IATĂ CĂ AŞTEPTĂRILE SE CONFIRMĂ! Înspăimântător, nu?!... "Diversele" d-lui Pop sunt paşii spre dreptate, echitate, responsabilizare publică, stavilele în calea abuzului în serviciu (infracţiune), a furtului în acte (a unor valori echivalente cu munca a sute de mii şi milioane de români, jefuită sub privirile complice ale "aleşilor")...

Da, toţi aceşti paşi sunt "aşteptări urâte" pentru o tagmă a jefuitorilor, identificată acum 193 de ani de Tudor Vladimirescu ca NEFIIND "PATRIA"! Pe aceştia îi apăraţi, d-le Andrei Pop, pentru arginţii amari ai unui salariu lunar furat din profituri ilegale sau din bugetul naţional... Sau poate sunteţi recompensat pe număr de caractere per pagină? Aveţi somnul liniştit?
19 noi, 2014
George
Dublul limbaj...
Dublul limbaj, absurdităţile logice şi istorice, falsele argumente, minciunile sfruntate, confuziile voite şi ignorarea principiilor politice sunt LOCUL COMUN al discursului de mai sus. Cam multe "competenţe", nu?

1. "Unii sociologi nu cred..." - scrie autorul. Uită să ni-i numească, însă, fiindcă aceşti sociologi nu au fost identificaţi încă. Fiindcă nu există... Chiar 18 procente în plus? O falsă mirare îl cuprinde pe autor. Oare de unde provin? Nu cumva din deşertul celor 60 de procente care au ales iniţial un alt candidat, d-le Pop, şi care au respins impostura, demagogia şi furtul? Ghinion, ţara s-a trezit din somn!

2. Un legislativ dovedit ca ASCUNZĂTOARE PENTRU CORUPŢI şi infractori, inert cu treburile ţării, leneş şi făţarnic - apoi ăsta chiar trebuie "încălecat"! Dovadă că, încălecat fiind, s-a pus pe lucru şi în două zile a săvârşit minuni. De ce? De frică... De frica poporului şi a biciului alegerilor din 2016.
19 noi, 2014
George
Dublul limbaj... (II)
[continuare…]
3. Pe Iohannis VICTORIA NU L-A AMEŢIT (încă) dar totuşi afirmă, în mod oribil (!), că partidul liberal doreşte să preia puterea. D-l ziarist Andrei Pop se preface că nu înţelege… Raţiunea de-a exista a oricărui partid este de-a prelua puterea. Oare ce alt partid NU DOREŞTE SĂ PREIA PUTEREA?! P.S.D. s-a constituit şi acţionează oare CA SĂ PIARDĂ puterea? Se pare ca aşa a făcut acum... O mai are încă dar căpeteniile lui şi doctrina afişată sunt o impostură.

4. Pentru autor, neutralitatea (mai precis: "echidistanţa") este O EXTREMĂ, imposibil de asumat, nu-i aşa, de un liberal ca Iohannis. Mecanismul trecerii la echidistanţă este un mister pentru d-l Andrei Pop, în pofida practicii mondiale frecvente ca un lider politic să devină, temporar şi în mod legitim, şi lider de stat.

5. Iohannis - discipol etern al lui Băsescu ca stil şi discurs? Da, atunci când amândoi încearcă să pună legalitatea pe făgaşul din alte ţări europene, să limiteze lăcomia celor ce căpuşează avuţia şi bugetul naţional. Atunci amândoi sunt discipolii schimbării de care încet-încet se va molopsi şi ţara mea.

6. "Viitorul nu sună bine!" - ne avertizează autorul. Dar uită să ne spună şi PENTRU CINE nu sună bine. Se referă cumva la tagma jefuitorilor?

Singurele lucruri autentice în scrierea de mai sus sunt prezumţiile (întemeiate, bineînţeles!) ale unor înspăimântaţi de licăririle palide ale democraţiei.

Şi în România aceasta se va încropi, până la urmă. "D-le Ionhannis, am închis ochii la lămuririle cu care ne-aţi nelămurit. Am acceptat răul cel mai mic. V-am oferit puterea şi onoarea să ne reprezentaţi. Cu noi veţi fi o forţă, fără noi veţi deveni o marionetă."
19 noi, 2014
Ioana
efectul Iohannis
Daca a fi tiran inseamna a fi puternic si decis, daca inseamna a conduce partidele pentru a vota legi care sa conduca tara asta pe drumul cel bun, apoi probabil ca avem nevoie de un astfel de "tiran"! Voi vreti un presedinte care sa fie manipulat de rechinii din parlament? Un om de paie? Credeti ca vreun politician, daca nu e impins de la spate, ar lua vreo decizie buna pentru tara din proprie initiativa, indiferent din care partid ar veni? De ce credeti ca l-au votat romanii pe Iohannis? Sa stea inchis in turnul de fildes de la Cotroceni sau sa faca ordine in tara asta, cu sau fara vrerea politicienilor?

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ