F*ck the EU! O partidă la care participă toată lumea

| 07 feb, 2014

Cu siguranță, a reținut atenția „urarea” subsecretarului de stat american Victoria Nuland, Fuck the EU!, într-o convorbire telefonică cu ambasadorul american la Kiev privind criza din Ucraina. Dincolo de insolitul exprimării, mai sunt câteva lucruri care se întrevăd prin draperia opacă în spatele căreia se fac marile jocuri de putere.

  • În primul rând, convorbirea celor doi, subsecretarul de stat american Victoria Nuland și ambasadorul american la Kiev, Geoff Pyatt, a avut loc la telefon. Deci a fost interceptată (e ilogic să credem că vreunul din cei doi a înregistrat-o), ceea ce ne dă o idee despre capabilitățile serviciilor secrete (cel mai probail) ruse. Cu siguranță, astfel de convorbiri sunt protejate, nu e la îndemâna oricui să le intercepteze.

Asta apropo de isteria mondială creată în jurul NSA-ului, după dezvăluirile din cazul Edward Snowden. Iată că rușii, KGB/FSB, pândesc discret din umbră și sunt capabili de grozăvii cel puțin la fel de mari ca americanii. E chiar ironic cum americanii au devenit aproape peste noapte definiția dictaturii și întruchiparea Big Brother-ului mondial, în vreme ce rușii, care acum 30 de ani erau Imperiul Răului, pozează acum într-o democrație primitoare, care organizează jocuri olimpice de iarnă.

 

(VEZI AICI TRANSCRIPTUL ÎN ENGLEZĂ AL CONVORBIRII)


  • Discuția a avut loc în intervalul 25 - 26 ianuarie. Sâmbătă, 25 ianuarie, președintele ucrainean Viktor Ianukovici le-a propus liderilor opoziției, triada formată din Arseni Iaţeniuk, boxerul Vitali Kliciko și Oleg Tiagnibok , să preia guvernarea, eveniment la care Nuland și Pyatt se referă vorbind la trecut (de fapt, despre asta e discuția, despre oportunitatea ca cei trei să formeze guvernul). Mai jos, Nuland și Pyatt vorbesc despre un emisar ONU, Robert Serry, care urma să vină la Kiev „luni sau marți” (27, 28 ianuarie), pentru negocieri cu Ianukovici. De fapt, Serry a fost primit pe 29 ianuarie (miercuri) de Ianukovici, dar Nuland și Pyatt vorbeau despre această vizită la viitor, deci discuția a avut loc înainte de „luni sau marți” (27, 28 ianuarie). Intervalul rămas este între 25 ianuarie seara (după propunerea lui Ianukovici) și 26 ianuarie (duminică, înainte de posibila sosire a lui Serry).

Acest lucru e un indiciu despre cât de tare s-au precipitat lucrurile după încercarea președintelui ucrainean de a-i atrage pe liderii opoziției la guvernare și de a-i anihila ca reprezentanți ai revoluționarilor (și de a anihila scopul mișcării revoluționare, lucru care-l interesează cel mai tare pe Ianukovici). Americanii sunt într-o permanentă și atentă observare a situației de la Kiev și își adaptează mutările în funcție de evoluția lucrurilor.

 

  • De ce a fost făcută publică interceptarea la două săptămâni după ce a avut loc discuția? Un posibil răspuns: înregistrarea a apărut în ziua în care Victoria Nuland s-a întâlnit cu Viktor Ianukovici la palatul prezidențial de la Kiev.

 

  • Telefonul (se mai îndoiește cineva că e real, după scuzele prezentate inclusiv de Casa Albă?) arată clar implicarea marilor puteri în conflictele din zone sensibile. Dar ce-și doresc aceste puteri?

 

  • Statele Unite par că își doresc un parcurs democratic pentru Ucraina și probabil nu văd acest lucru posibil fără ca ei să intervină.

Nuland și Pyatt îi analizează pe cei trei lideri ai opoziției din perspectivă politică și ajung la concluzia că doar Arseni Iaţeniuk ar avea profil și experiență pentru guvernare, în vreme ce ceilalți doi nu. Pyatt vorbește despre evoluția lucrurilor și despre a păstra unite forțele „democratice moderate”, în vreme ce Oleg Tiagnibok (liderul partidului naționalist Libertatea) este privit ca o piedică în această ecuație.

Nici Vitali Kliciko nu are profil de guvernant, cad de acord cei doi (Victoria Nuland o spune cu subiect și predicat). Este bun în stradă, ca figură-lider a protestanților (ce lider mai puternic ți-ai putea dori, decât un campion mondial la box profesionist?), dar nu în guvern, unde nu are niciun fel de experiență. Tipic american, ambasadorul Pyatt îi evaluează imaginea lui Kliciko și din perspectiva problemelor pe care le-ar avea în căsnicie (nu știu cât contează acest parametru în ecuația electorală în Ucraina, însă în State clar e o problemă pentru un politician să aibă probleme casnice).

 

  • Ce-și dorește Rusia în Ucraina e destul de clar fie și numai dacă ne gândim că ei „au scăpat” această interceptare pe internet.

 

  • Americanii nu se sfiesc să intervină direct în astfel de situații și fac eforturi ca lucrurile să se îndrepte în direcția dorită de ei. Își folosesc influența în acest sens și calculează toate scenariile posibile.

Victoria Nuland discutase deja cu Arseni Iaţeniuk și îi indicase ce rol i s-ar potrivi. Același lucru îl plănuiau și cu Vitali Kliciko, la care se referă ca fiind „electronul-problemă”.

 

  • America nu are mare încredere în capacitatea Uniunii Europene de a înclina balanța în conflictul ucrainean și se bazează mai mult pe ONU, probabil și ca urmare a colaborării mai vechi și mai strânse.

Ajungem la partea savuroasă: Fuck the EU! Victoria Nuland anunță că un emisar ONU, Robert Serry (fost ambasador al Olandei la Kiev, deci cunoscător al problemelor), va merge în Ucraina pentru a implica Națiunile Unite în negocierile din acest conflict. Nuland prezintă implicarea ONU ca o veste bună, în vreme ce își dezvăluie părerea despre capacitatea Uniunii Europene de a negocia o soluție democratică la Kiev: „Fuck the EU!”. Și asta în condițiile în care UE, cel puțin la nivel de imagine, și-a făcut simțită prezența în Ucraina (înaltul reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, a fost primită de președintele Ianukovici în aceeași zi în care l-a primit și pe Robert Serry). E clar cu cine preferă americanii să facă afaceri în astfel de chestiuni.

 

Concluzie. E greu de tras o singură concluzie de aici. Incidentul e un fel de demonstrație a teoriei conspirației (care, de fapt, e un fel de axiomă, un adevăr care nu mai trebuie demonstrat). Americanii și rușii sunt peste tot. Americanii și rușii au interese divergente și își dispută zone de influență. Ca atare, își bagă nasul/coada peste tot. Nu există revoluție curată. Indiferent de credințele și dorințele celor care ies în stradă, există forțe eterice care fac tot posibilul să îndrepte lucrurile în direcția dorită de ele. Așa funcționează lucrurile și nu cred că există șanse să se schimbe prea curând.

Suntem ca o cultură de microorganisme prinse între două lamele puse sub un microscop, la care se uită simultan, prin mai multe obiective, mai mulți „oameni de știință” care vor să influențeze fiecare altfel modul în care se va dezvolta organismul de sub lentile.

Este rău acest lucru? E bine? Ar reuși o astfel de revoluție fără ajutor/intervenții din afară? Ar fi posibilă o astfel de revoluție fără ajutor/intervenții din afară? Nu poți să-ți pui aceste întrebări fără să te gândești la ce s-a întâmplat în România acum 24 de ani.

loading...

Ştirile orei

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ