Iohannis promite din start o gaură de 6,4 miliarde de euro în buget

Problema lui Klaus Iohannis cu limba română poate fi cu mult mai gravă decât s-a crezut până în prezent. Doar asta sau, dacă nu, o indolență vecină cu disprețul mai pot justifica discursul și mormanul de promisiuni confuze pe care le adună candidatul ACL, din ce în ce mai presat de timp și incapabil să reducă din handicapul consistent al procentelor care-l despart de adversarul său, Victor Ponta. Până în prezent i s-a reproșat lipsa unei platforme electorale, fie chiar și minimale, la un loc cu incapacitățile retorice. N-o fi România chiar printre țările fruntașe ale lumii, dar chiar nu este admisibil să concurezi pentru cea mai înaltă funcție, de șef al statului, bazându-te doar pe corodarea firească la guvernare a contracandidatului, pretextând că ești omul faptelor nu al vorbelor și servindu-i electoratului circul ieftin al unui Ludovic Orban. Președintele trebuie să fie și omul vorbelor, dar mai ales al ideilor, al tactului și al bunului-simț reunite în arta dificilă a diplomației, căci reprezintă țara pe plan extern, nu putem să-l trimitem ca pe un cuier pe la întâlnirile la nivel înalt.

Liberalul s-o fi sesizat, credem, căci și-a încropit într-un târziu de un discurs. Nici nu-l mai analizăm din punct de vedere al retoricii și charismei, căci ar fi jale. Să luăm, deci, doar esențialul. Conceptual, candidatul Klaus Iohannis este varză. Ne pare rău și ne asumăm riscul să părem expeditivi: omul fie nu a înțeles nimic, fie cum ziceam mai sus, își bate joc de electorat.

Citeşte şi: Lui Iohannis îi place programul lui Ponta, așa că fură din el

Că discursul lui Iohannis este un lung pomelnic de promisiuni, hai, treacă meargă. N-o fi el singurul vinovat de metehnele politicii ajunsă la ceas de cumpănă electorală. Promitem deci, că nu-i pe bani. Nu-i nici măcar ca-n comerț, unde trebuie să previi onor cumpărătorii că imaginile din reclamă nu au valoare contractuală. Devine însă o problemă că Iohannis pare a nu ști chiar nimic despre țara asta, cel puțin din punct de vedere economic, au dovedit-o jurnaliștii de la economica.net, care au făcut socoteala (gratis) pe care ar fi trebuit s-o facă de la bun început însuși Klaus Iohannis. Promisiunile sale însumate se cifrează la 6,4 miliarde de euro sau 4,1% din PIB și ar arunca România înapoi în derizoriul economic al incapacității de plată cât am spune ”Grecia”.

Iohannis promite însă, senin ca o zi de vară, că doar nu-l doare gura și, nu-i așa, noi să fim sănătoși și să ajungem să câștige alegerile și să fie nevoit să le arate românilor elefantul. Promite cu o nonșalanță care ne face să ne întrebăm cum funcționează de fapt municipiul Sibiu și de ce acolo, spre deosebire de alte orașe din România, primarul nu este obligatoriu și un bun manager...

Mai promite și cu infatuarea nesimțită a celui care, prins nepregătit când a fost întrebat la modul cel mai justificat despre Constituție, și-a permis să le dea ziariștilor peste nas. Constituția este pentru proști și Klaus Iohannis nu-și pierde timpul să o citească nici măcar o dată, căci oricum nu ar putea să vorbească despre aceasta, el fiind omul faptelor. Păcat, mare păcat, căci dacă ar fi încercat măcar, l-ar fi izbit cum ne-a izbit și pe noi detaliul că un președinte nu face promisiuni economice, căci nu candidează pentru funcția de prim-ministru și chiar dacă ar câștiga alegerile va fi în imposibilitate să se țină de cuvânt, toate pârghiile necesare fiind în cu totul în altă parte. Dar în lumea simplă și frumoasă, ”a lucrului bine făcut”, astea-s niște nimicuri fără importanță. În cel mai rău caz ”președintele” Iohannis îl va desemna purtător de cuvânt pe talentatul Ludovic Orban, să răcnească de la tribuna Administrației prezidențiale: ”Doaaaamnelor și doooomnilor, răăăăbdăăări prăăăjiteee! Cineeeee mai cereeeee o poooorție?” Iohannis, desigur...