Nu e despre Disneyland, este vorba despre taxe

Răspunsul primului-ministru a fost acela că nu a renunţat la biroul de la MapN, dar că prin acest birou a vrut să contracareze o anumită campanie de media. Astfel, premierul a declara că „Am o neînțelegere cu Adrian Sârbu. Mi-a spus că el i-a făcut pe toți președinți și dacă vreau să mă facă și pe mine. Iar eu i-am spus că prefer să își plătească taxele. Eu am avut o pretenție social-democrată, anume toată lumea să-și plătească taxele și după aia ne împrietenim".

Aşa cum era de aşteptat, replica lui Adrian Sârbu nu a întârziat, fostul şef de la PRO TV declarând marţi dimineaţă că: "Nu am neînţelegeri şi nimic de tranzacţionat cu Victor Ponta şi nici cu camarila sa, deranjaţi până la obsesie de existenţa Gândul şi Mediafax. Victor Ponta nu este nici primul şi nici ultimul politician român care, odată ajuns la putere, confundă media cu Disneyland-ul propagandei".

Dacă se dovedeşte în final că premierul are dreptate, atunci episodul se potriveşte la perfecţie cu modul în care Sârbu şi-a folosit de-a lungul timpului instituţiile media în favoarea sau în defavoarea anumitor politicieni. În schimb, răspunsul lui Adrian Sârbu vrea să abată atenţia opiniei publice de la problemele pe care instituţiile media controlate de domnia sa le au în prezent.

În ultima vreme, Adrian Sârbu încearcă din răsputeri să vândă Mediafax Group, ultima companie media asupra căreia mai deţine controlul şi care este publisherul ziarului Gândul şi al mai multor branduri media, cum ar fi Mediafax sau Ziarul Financiar. Această încercare vine după ce Sârbu, considerat ca fiind primul magnat din mass-media post decembristă, a fost dat afară de la conducerea PRO TV, din motive care ar fi legate de managementul deficitar. De fapt, postul din Pache Protopopescu se găseşte în prezent într-o situaţie financiară dificilă, din moment ce s-a descoperit că datora mai multe milioane de euro în taxe de publicitate. Toate problemele PRO TV-ului au început după ce în luna aprilie Camera Deputaţilor a respins o ordonanță de urgență, emisă în 1999 de guvernul Radu Vasile, prin care societățile de media erau scutite de plata taxelor de reclamă și publicitate, precum și a majorărilor de întârziere aferente. De atunci, ordonanţa stătea în Parlament nefiind aprobată sau respinsă decât după 15 ani, dar în schimb creând efecte.

Având în vedere acest detaliu, răspunsul pe care Adrian Sârbu i l-a dat premierului capătă alte valenţe, el putând fi interpretat ca o încercare a acestuia de a arăta că încă are mai are influenţă, în ciuda faptului că s-a dovedit că imperiul său media era în realitate un uriaş cu picioare de lut şi care nu şi-a plătit taxele la stat. În schimb, Adrian Sârbu dă acum lecţii de moralitate, după ce ani de zile a fost principalul beneficiar al unei Ordonanţe de Urgenţă cu cântec, care i-ar fi asigurat profituri de milioane de euro.