Într-un articol publicat pe Deutsche Welle, Horațiu Pepine amintește eșecul principial al formațiunii populare propulsate de Traian Băsescu direct de la Cotroceni. PMP, deși s-a lansat cu mari și ambițioase planuri de atragere a unui electorat educat și cu cu vocaţie europeană , din mediul urban, o ia în prezent pe arătură, grăbit de termenul presant al alegerilor. Autorul remarcă dedublarea intelectualilor care fac act de prezență cu egal entuziasm atât la manifestațiile pro-Pleșu, înarmați demonstrativ cu volumele editurii Humanitas, cât și la recitalul de național-populism al mitingului PMP, dotat cu căciuli și mițoase, desfășurat ”în ambianţa de tip PUNR sau Vatra Românească din anii ‘90, cu steagurile tricolore care copleşeau steagurile partidului şi cu imnuri virile, în orchestraţie brutală.” La mitingul respectiv s-a cântat în cor, de la vlădică la opincă, ”Noi suntem români!” un detaliu instructiv spre amuzant din partea unor politicieni care și-au scăpat liderul de la mazilirea politică cea mai rușinoasă, rugând minoritatea maghiară să boicoteze referendumul din 2012...

Termenul limită al alegerilor europarlamentare din 25 mai nu mai permit PMP finețuri conceptuale, mofturi elitiste și excursii în decor, iar angajamentele de ”partid altfel”, de tribună a unei elite politice au fost înlocuite de ”absenţa totală a spiritului citadin, a fineţii urbane pe care le promiteau insistent Teodor Baconschi, Theodor Paleologu sau Adrian Papahagi”, remarcă Horațiu Pepine.

Dar dacă asta este situația la nivelul liderilor populari, mult amintitele ”elite de dreapta” ale lui Băsescu, cum s-ar putea prezenta lucrurile altfel la nivelul adeziunilor populare, a membrilor obișnuiți sau lipsiți de ștaiful intelectualității.

De la cazul faimosului Gheorghe Ștefan ”Pinalti”, adus cu arcanul DNA în cadrul Fundației trambulină spre Partidul Mișcării Populare, până la Ovidiu Stănescu, fost șef al drumurilor din Dâmbovița devenit vedetă ”porno” improvizată, formațiunea popularilor dă semne că-și dorește să atragă tot și să înghită orice, ca o gaură neagră, numai să crească cât mai repede.

Ziarul Libertate semnalează cazul ”fetei de la pagina 5”, o duduiță oarecare al cărei singur merit este etalarea îndoielnică a goliciunii personale în rubrica de la pagina amintită. Cei pasionați de meandrele pitorescului nemijlocit, pot afla din articol că Alina Moldovan, sufrageta goliciunii etalate, s-a înscris în PMP pentru că de această formațiune își leagă speranțele pentru "o cariera politică de invidiat", pe modelul Elenei Udrea și al Elenei Băsescu. Afinitățile tinerei cu numitele personaje publice nu sunt atât politice cât, mai degrabă, mondene, legate de diete ”sănătoase, fără colesterol”. Adeziunea proaspetei achiziții a PMP nu are baze doctrinare, ci ține mai degrabă de charisma celor două Elene, pe care tânăra le admiră pentru "secretul lor feminin, căci, sincer, atât doamna Udrea cât și doamna Băsescu arată excelent".

În limbaj direct, accesibil și fetei din Libertatea, Elenele lui Băsescu sunt ”mișto”.

Mișto sunt și dexteritatea și pragmatismul celor care au cârmit rapid proaspăta formațiune populară de la înălțimea declarațiilor de intenții intelectuale de la început la abisul populismului acesta combativ, care nu iartă chiar nimic când vine vorba să-și mai bage un vot în urnă.

De unde această flexibilitate maximă, care transformă PMP în locul de întâlnire al unei vedete porno cu urmăritul anchetei DNA și starleta de la pagina? Să revenim la concluzia trasă de Horațiu Pepine, care afirma pe site-ul Deutsche Welle: ”Pur şi simplu, Mişcarea Populară l-a plagiat pe Gheorghe Funar cu intenţia vădită de a-i fura alegătorii, deşi nu îi va fi uşor, căci pentru PRM ar putea candida Ilie Năstase. ” Deci rezonul este eminamente electoral, în zona în care, de sute de ani, scopul scuză mijloacele.

Să stăm strâmb, deci, pentru a judeca drept aceste stângăcii de debut ale orientării politice cameleonice, coagulate cu chiu cu vai sub directa supraveghere a președintelui Băsescu. Până la urmă, în jocul electoral autohton evoluează mai mult sigle și mai puțin doctrine sau principii politice. Între termenii ”popular” și ”populist”, diferența este ca și imperceptibilă, iar sigla nu are de suferit... De ce să mai despicăm firul în patru și să ne pierdem în detalii? E mult mai simplu pentru oamenii lui Băsescu să admită că n-are importanță dacă PMP este ”un partid mișto” sau ”la mișto”, atât timp cât Elena Băsescu va câștiga încă un mandat la Bruxelles...