Sarea, otrava modernă. Biblia o confirmă

| 16 sep, 2014

Sarea de bucătărie, corect dozată, este utilă în tratarea unor afecţiuni, dar alimentele prea sărate sunt dăunătoare organismului.

 

De-a lungul timpului, sarea a fost folosită ca agent de conservare a alimentelor, de aromare a mîncărurilor, în prepararea lutului pentru ceramică, în diverse ritualuri religioase, dar şi ca remediu pentru tratarea multor afecţiuni. A fost monedă în cîteva epoci istorice şi multe războaie s-au purtat pentru cucerirea drumurilor şi caravanelor sării. Existenţa umană nu se poate imagina fără banala sare, substanţă care stă la baza multor funcţii fiziologice. Sarea a fost nelipsită în tratarea unor boli, de-a lungul a sute de ani.

Cu toate acestea, prea multă sare înseamnă probleme mari de sănătate şi chiar decese. Dar nici fără sare nu se poate trăi, un regim complet desodat, în cazul omului sănătos, poate fi nociv. Folosită în reţete naturiste, sarea este leac pentru 100 de boli. Secretul este moderaţia. Iată cît de folositoare poate fi sarea de bucătărie, atunci cînd ştim cîtă să consumăm şi cum s-o utilizăm în cele mai eficiente reţete tradiţionale.

Alimentele de astăzi sunt prea sărate

Sarea, considerată cîndva la acelaţi preţ cu aurul, a început să fie numită în secolul nostru otrava albă, fiind responsabilă de hipertensiune arterială şi multe alte necazuri. Aceasta deoarece omul modern a început să mănînce tot mai sărat. Sarea e ascunsă în multe alimente, astfel că, adăugînd un praf de sare în farfurie, depăşim cu mult cantitatea optimă pentru menţinerea echilibrului clorurii de sodiu din organism.

Raţia de sare suficientă pe zi pentru o persoană de vîrstă adultă nu trebuie să depăşească o jumătate linguriţă, adică 2-3 grame. Dar necesarul de sare e acoperit şi chiar depăşit de sarea „mascată“ din mezeluri, pîine, brînză, murături, conserve. Omul obişnuit cu o hrană semipreparată sau „de-a gata“ consumă mai multă sare decît îşi închipuie.

Obişnuinţa papilelor gustative cu clorura de sodiu este atît de mare, încît restricţionarea acesteia poate deveni o problemă pentru o largă categorie de indivizi. La multe persoane, trecerea de la un regim hipersodat la unul hiposodat creează probleme psihologice deosebite, cu simptome specifice oricărei dependenţe.

Cel mai sensibil la excesul de sare este sistemul cardiovascular. Sarea contribuie la creşterea tensiunii arteriale la persoanele care suferă deja de HTA, dar şi la cele predispuse către această afecţiune: peste 40 de ani, supraponderale şi cu antecedente familiale de hipertensiune. Sarea este implicată şi în apariţia altor boli cardiovasculare şi a osteoporozei. Sarea are o acţiune dăunătoare atunci cînd este combinată cu diverse grăsimi (slănină) şi produse care trebuie consummate reci (untul). Sarea poate creşte temperatura copiilor şi le poate stopa creşterea.

 

Ravagiile excesului de sare

Dăunătoare este nu numai cantitatea mare de sare introdusă în organism, ci şi forma hiperconcentrată în care se găseşte, de obicei, clorura de sodiu alimentară. De la un individ la altul şi chiar de la o oră la alta pentru acelaşi individ, clorura de sodiu poate fi atît un acidifiant, cît şi un alcalinizant. Aceste schimbări bruşte precum şi reacţiile de compensare determinate de ele, nu pot face decît rău organismului.

Sarea consumată în exces, provoacă hipertensiune cronică şi edem prin retenţie hidrosodică, probleme care nu se rezolvă după suprimarea clorurii de sodiu din alimentaţie. Unele studii arată că majoritatea bolnavilor hipertensivi trecuţi de 50 de ani, au consumat în exces clorură de sodiu în tinereţe.

Este dăunătoare în exces oamenilor slabi sau obosiţi. Folosirea abuzivă a sării scade cantitatea de spermă şi poate deveni cauza unor boli de piele, a bolilor de ochi, a slăbirii vederii. Regimul hiposodat e indicat persoanelor care suferă de HTA, ateroscleroză, boli renale, edeme, ascite, flebite cronice, obezitate, tuberculoză, epilepsie, tumori maligne, transpiraţii excesive anormale, flegmoane, gangrenă, furuncule, seboree, reumatism, boli pulmonare inflamatorii, gastrite cronice, colite, migrene, nevralgii.

 

Care e cea mai sănătoasă sare?

Există mai multe tipuri de sare terapeutică. Sarea de mare nu este la fel de rafinată ca sarea de masă, şi conţine şi urme ale altor minerale: fier, magneziu, calciu, potasiu, mangan, zinc şi iod. Este considerată mai gustoasă şi mai sănătoasă decît sarea gemă, de mină. Sarea de mare nu este la fel de sărată ca sarea de masă, dar e mai indicată pentru sănătate.

Obţinută prin deshidratarea apei de mare în mod natural şi bogată în minerale, sarea de mare nu este atît de prelucrată ca sortimentul obişnuit. Extragerea sării din apa de mare se face la soare. Datorită mineralelor, această sare are o culoare diferită, cîteodată semănînd cu nisipul, în timp ce alteori poate fi roz sau gri. Sarea de masă conţine doar clorură de sodiu. În plus, este tratată cu iod, mineral care ajută creierul, dar şi cu o substanţă care care o face să nu se lipească la umiditate. Substanţa respectivă conţine aluminiu, element dăunător sănătăţii. În plus, aluminiul este amar, gust care este contracarat prin adăugarea de zahăr.

Ştiaţi că?

Tarhonul poate substitui cu succes gustul sărat. Sarea poate fi redusă progesiv din alimentaţie, compensînd prin arome (usturoi, ceapă), ierburi aromate (mentă, oregano, busuioc, foi de dafin, mărar), arome picante (piper, ardei iute, boia de ardei, curry). Adăugaţi la mîncărurile din carne şi la salatele de legume: ulei, oţet, lămîie sau vin alb.

În medie, un corp uman de 75 kg conţine 0.5 kg de NaCl, 0,28% din greutatea noastră fiind sare.

• Iisus s-a adresat apostolilor folosind cuvintele: „Voi sînteţi sarea Pămîntului (Matei 5:13).

• În Egiptul antic, apa cu sare era folosită ca laxativ.

• Grecii antici foloseau pentru tratarea splinei un amestec obţinut din două părţi lapte proaspăt de vacă şi o parte apă în care s-a dizolvat sare de mare.

• Prin secolul XVII, era renumită sarea de Transilvania, pe care medicii germani o recomandau mai ales celor bogaţi, sub formă de compresii, împotriva inflamaţiilor.

• Apa sărată poate înlocui temporar sîngele pierdut.

Citeşte şi: PANGASIUS - otrava care se vinde file VIDEO

 

loading...

Ştirile orei

1 Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
17 sep, 2014
BOR Breaking News
La Patriarhie au fost expuse moaştele Mielului cu O Nară

Începând de astăzi, toţi credincioşii care vor ajunge în zona Dealului Mitropoliei din Bucureşti se vor putea închina la racla cu moaştele Sfântului Miel cu O Nară. Aducerea acesteia în România este rezultatul a patru luni de discuţii purtate între reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române şi călugării de la Muntele Athos. Aceştia consideră că efortul le va fi răsplătit pe măsură, mai ales din punct de vedere financiar.

“Mielul cu O Nară alină suferinţele din sufletele celor care cred în puterea sa vindecătoare. Fără sacrificiul suprem al acestuia, n-am fi ajuns să avem o credinţă bimilenară. Sau dacă am fi avut, aceasta n-ar fi fost desăvârşită. Rugămintea pe care o am faţă de credincioşi este ca aceştia să sărute cuviincios mielul şi să reţină faptul că mai întâi pielea trebuie dată înapoi.” a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Iulian Capsache.

Viaţa Sfântului Miel cu O Nară a fost una agitată, care s-a terminat într-un mod nefericit. El a fost prigonit de femei, care îl frecau până când i se făcea rău şi vomita. Spre sfârşitul vieţii, acesta a fost prins de câteva păgâne care l-au decalotat şi apoi l-au îngropat. În tradiţia populară se spune că Mielul Mântuitor a înviat într-a treia zi după fripturi şi s-a ridicat la ceruri, iar ortodocşii consideră că expresia “Credincioşi, să luaţi mielul !” este de bine.

Patriarhul Daniel promite că va continua să aducă în ţară rămăşiţe trupeşti ale câtorva sfinţi în perioada ce urmează: “Dacă se vor îmbulzi şi la următoarele sărbători, credincioşii vor avea câteva surprize foarte plăcute printre care se numără moaştele Ciocănitoarei Woody şi mantia Cuviosului Superman.”

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ