Ce mi-e Crin, ce mi-e Vadim: cavalerii înfrângerii absolute, în luptă cu sondajele

| 24 mai, 2014

Când Antonescu și-a dat la începutul lui martie demisia din fruntea Senatului, marele analist politic de Găgești, Ion Cristoiu, îi prevestea o ascensiune fulminantă în sondaje.

”Observ la Crin Antonescu o adaptare perfectă la împrejurări, un lucru care îi va aduce o creştere în sondaje", suna previziunea făcută atunci de Cristoiu, la Realitatea TV. Clarviziunea jurnalistului nu s-a confirmat, sondajele nu l-au iubit pe Antonescu și -pe cale de consecință- nici liderul PNL n-a iubit sondajele. Lui Cristoiu nu-i putem reproșa nimic: analiștii ca și jurnaliștii, se mai înșală, chiar dacă ghicesc viitorul sub auspiciile lui Traian Băsescu. Crin Antonescu însă are o relație deja cronicizată cu sondajele...

Felul în care s-a raportat șeful liberal la măsurătorile și estimările electorale trădează nu numai frustrarea învinsului ci și un mod de gândire cât se poate de desuet. E drept, sondajele au avut preistoria lor în România postdecembristă, o perioadă obscură în care au fost folosite ca instrumente ale manipulării. Dar, la fel de drept este că acea perioadă a trecut de ceva timp: în prezent cine se ceartă cu graficele scuipă împotriva vântului. Cercetarea de piață trăiește sau moare sub dominația constrângătoare a marjei de eroare.

Crin Antonescu nu a înțeles și nu a știut să interpreteze semnalele de alarmă prezente în sondajele de opinie. Iar când a constatat că nu le poate influența brutal, prea multe variabile fiind intangibile sau greu de cuantificat, s-a supărat ca văcarul pe sat și a început să se înjure cu statisticile. Reacția este extrem de relevantă pentru evoluția ulterioară a unui candidat la o funcție publică eligibilă: să ignori sondajele este cât se poate de grav, să te lupți cu ele, considerându-le adversari, este deja de-a dreptul antologic. O vreme, pentru Don Quijote de PNL curbele descendente ale graficelor de popularitate au ținut locul morilor de vânt.

Dincolo de simpla ironie prin care Antonescu și-a manifestat disprețul față de un instrument modern pe care în mod evident nu știe a-l folosi, se ascunde mentalitatea retrogradă a autocratului care disprețuiește opinia publică pe baze elitiste, dar o maschează cu ipocrizie în timp ce se ascunde după teorii conspiraționiste. În conformitate și Antonescu, obosit să ironizeze și să ia peste picior în devălmășie absolut toate cercetările care-l dau ca perdant garantat, a început să se victimizeze atacând la baionetă estimările prin care – consideră acesta- el este furat iar electoratul manipulat.

Inadecvarea liderului liberal vis-a-vis de mecanismele unor campanii electorale moderne nici măcar nu poate fi numită originală: acest discurs păcătos și auto-distructiv a fost explorat înaintea sa de Corneliu Vadim Tudor, eternul ”furat” al tuturor alegerilor din România.

loading...

Ştirile orei

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ