Cele mai mari minciuni din manualele de istorie comuniste. Ce am învăţat greşit despre Ştefan cel Mare

Cei care au trăit Epoca de Aur din perioada comunistă îşi amintesc cu toţii că manualele de istorie erau o mare minciună. Istoria era bazată pe directivele de la Moscova, deturnându-se practic sensul neamului românesc, prin încercarea de a se spune că poporul român este de sorginte slavă şi nicidecum latină. Profesorii de istorie spun că s-a falsificat atât de mult istoria în acea perioadă încât încercarea de curăţenie în acest domeniu după căderea comunismului în decembrie 1989 nu s-a făcut cu mare atenţie, strecurându-se alte greşeli în manuale. Este cunoscută megalomania lui Ceauşescu, dictatorul dorind să realizeze o legătură între el şi Burebista, via Decebal, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân şi Mihai Viteazul. Şi asta s-a văzut cel mai bine în manualele de istorie dinainte de 1989.

„Exista în cartea de istorie o poză cu un bust al lui Ceauşescu, care în jurul său îi avea pe Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Cuza, Bălcescu şi Kogălniceanu. Se intiula «Bărbaţi între bărbaţi». Cărţile de istorie vorbeau de un brav popor, care de fapt a avut un statut insignifiant în istoria universală. În timp ce alţii în secolele 12-14 aveau universităţi, la noi a apărut prima în vremea lui Cuza. Pe când alţii construiau catedrale la noi eraucase de chirpici. Noi am avut o istorie complet falsificată. În realitate, am fost un popor care a stat în ignoranţă mare de la începuturi. Dar şi acum oamenii cred prostiile învăţate pe timpul lui Ceauşescu, pentru că elitele au dispărut, iar în locul lor au venit personaje de mâna a doua, din mediile joase, din zone rurale, care s-au văzut cu diplome peste noapte şi, evident, au îmbrăţişat viziunea nouă. Şi astăzi asemenea personaje te fac anti-român dacă nu gândeşti ca ei“, afirmă profesorul şi scriitorul timişorean Mircea Pora.

„Am câştigat nişte bătăli locale care nu au influenţat rolul istoriei“ 

Una dintre marile minciuni din manualele de istorie comuniste a fost rolul domnitorilor din Moldova şi Ţara Românească, despre care se spunea că au apărat vestul Europei de turci. „Au vrut să scoată în evidenţă o mare forţă a naţiunii româneşti. În realitate, turcii când au vrut să ajungă undeva au ajuns, ba chiar cu românii alături. În rest, noi nu am câştigat niciun război cu ei, poate doar nişte bătălii locale care nu au influenţat cursul istoriei“, a explicat Mircea Pora.

„Se vorbea despre rolul Partidului Comunist Român şi mişcarea muncitorească pe plan mondial, cu începere din anul 1900. Însă în 1945, când s-a făcut Guvernul Groza, erau în jur de 800-900 de membri de partid. În manuale apărea că au sute de mii. În schimb, lipseau evenimente importante, precum perioada monarhiei. S-a trecut peste anii politici cu Brătienii, Lahovari, Duca, nu se vorbea de Ferdinand, unificatorul, se vorbea la modul peiorativ de Carol al II-lea. Nu s-a vorbit despre închisorile comuniste, despre Piteşti, Gherla, Sighet, Aiud, despre deportările în Bărăgan. Accentul mergea pe daci. Mereu s-a dorit să se arate că suntem de 2000 de ani, că Burebista ar fi stăpânit un regat imens, de la Marea Neagră până în Slovacia de azi, lucru nedemonstrat de nimeni. La retragerea Aureliană exista deja un aşa zis popor daco-roman, şi nu mai multe populaţii latinofone, cum era în realitate. Nu se vorbea şi nu se explica golul imens din perioada despre care nu există nicio informaţie despre poporul român“, povesteşte profesorul.

Citeşte mai multe pe historia.ro.