Magistrații apără sau batjocoresc legea? De când a devenit facultativă publicarea motivărilor la condamnări?

Spunem asta pentru că, ocazional, sentințele se dovedesc greșite sau chiar nedrepte. O poate demonstra orice condamnat care-și reclamă la CEDO modul în care a fost judecat de instanțele și magistrații din România. O poate demonstra, desigur și CEDO îi poate face dreptate, asta dacă cel aruncat după gratii a primit în timp util motivarea sentinței, fără de care orice demers la Curtea Europeană a Drepturilor Omului este blocată. Aceasta este miza și dovada abuzului. Tu, instanță care ai pretenția că știi cel mai bine legea și o aplici legată la ochi, cum se spune la carte, după ce i-ai smuls condamnatului cel mai de preț bun al oricărui om normal, după ce i-ai luat libertatea și l-ai aruncat cu severitate după gratii pentru că nu a respectat una sau mai multe legi, vii și faci ceva pe altă prevedere legală, devenită brusc facultativă, pentru simplul motiv că nimeni nu-i trage de mânecă pe magistrații răspunzători de acest detaliu.

Este o discuție principială, chiar dacă a fost ancorată cu promptitudine în conjunctura actuală prin luarea de poziție a primului-ministru Victor Ponta care s-a referit la cazul fostului premier Adrian Năstase. În primul dosar în care a fost condamnat, motivarea instanței a întârziat 6 luni! Acum, în al doilea dosar, motivarea trenează de 5 luni. A devenit publicarea motivărilor la condamnări facultativă? Nicidecum, dar realitatea este și mai tristă de atât. Faptul că unii condamnați o primesc imediat, conform legii, în timp ce alții o așteaptă până dincolo de termenul prevăzut pentru eliberare, trezește suspiciuni majore. Dar să-l lăsăm pe Adrian Năstase, al cărui caz aproape nu că nu poate fi abordat și analizat cu luciditate după toată mizeria propagandistică ostracizantă prin care unele cercuri de interese politice au dorit să dubleze efortul punitiv al magistraților, pedepsindu-l și ei, fără drept de data aceasta, umilindu-l și executându-l social. În momentul de față, oricine dorește să fie stigmatizat instantaneu nu trebuie decât să afirme în legătură cu dosarul fostului premier că doar Justiția are căderea să pedepsească în țara aceasta și că procesele de intenții și arderile de vrăjitoare nu-și au locul într-o democrație civilizată. Non bis in indem a fost decăzut de propaganda politică de la rangul de principiu călăuzitor la cel de recomandare facultativă, asemănător celei cu publicarea motivării sentințelor în 30 de zile. Astfel de abateri grave de la standardul aplicării actului de justiție nu ar trebui băgate sub preș doar pentru că îl avantajează pe unul sau altul, întâmplător adversari ai puternicilor zilei. Azi zace în pușcărie Năstase, așteptând în zadar să-i fie respectat dreptul elementar la o judecată dreaptă și la apărare în limitele legii, Mâine se prea poate ca după aceleași gratii să ajungă chiar unii care-l arată acum cu degetul, batjocoritori sau indiferenți.

Cum se poate admite ca un om să fie încarcerat de mai bine de o jumătate de an iar instanța să nu fie încă în stare să pună, negru pe alb, pe hârtie, motivele pentru care a decis această pedeapsă?

O astfel de stâlcire batjocoritoare a aplicării legii riscă să arunce România înapoi, în vremurile medievale, când câte un nefericit era uitat prin beciurile stăpânirii, fără judecată și fără sentință.

Un alt exemplu revoltător al unui astfel de abuz, unul dintre multele pentru care România plătește ca turcul la CEDO, este cazul fostului ministru al Apărării, Victor Babiuc. Motivarea instanței în cazul său înseamnă vreo 200 de pagini, care au venit însă după aproape un an... după ce acesta a fost eliberat din pușcărie. Acum, fostul ministru Babiuc se poate adresa în sfârșit CEDO, instanța devenită faimoasă pentru faptul că acolo România pierde invariabil.

Toate acestea nu pot însemna decât că a sosit momentul mult așteptat al răspunderii magistraților în fața legilor pe care sunt chemați să le respecte exemplar primii.