Cine a inventat biblioraftul?

| 25 apr, 08:56

Bibliorafturile sunt dosare mari care contin dosare din plastic sau hartii perforate. Acestea sunt tinute in biblioraft de opritoarele circulare sau in forma de "D". Inelele in sine vin intr-o varietate de dimensiuni, inclusiv 1.3 cm, 2.5 cm, 3.8 cm si 5 cm, cu toate ca acestea sunt dimensiunile standard.

Totusi, aveti optiunea de a cumpara dimensiuni mai mari decat cele standard. Inelele au de obicei mecanisme pe arc, dar pot fi de asemenea fixate prin mecanisme cu arc pe parghie sau cu alte sisteme de fixare. Bibliorafturile sunt de obicei confectionate din plastic cu inele metalice. Modelele timpurii au fost brevetate intre ani 1890 pana la inceputul anilor 1900.

Germanul Friedrich Soennecken a inventat biblioraftul in anul 1886, in Bonn, Germania. El a inregistrat, de asemenea, un brevet pe 14 noiembrie 1886 pentru „Papierlocher fur Sammelmappen” ("producator de gauri pentru dosare" sau perforator). Germanul Louis Leitz, fondatorul Leitz, a adus ulterior cateva modificari importante in dezvoltarea bibliorafturilor in Stuttgart-Feuerbach. Leitz a introdus "gaura degetului" pe laterala biblioraftului pentru a facilita sustragerea de pe rafturile aglomerate.

Standardul ISO pentru versiunea cu doua gauri este ca distanta intre acestea trebuie sa fie de 80 de milimetri(8 centimetri).Pentru versiunea cu patru gauri nu exista un standard ISO. Distantele dintre gauri sunt de 80 de milimetri(8 centimetri)(3x8).

Un alt design pentru biblioraft a fost inventat in 1889 de catre Andreas Tengwall in Helsingborg, Suedia, si patentat in 1890 sub numele de "Trio Binder", numit dupa un consortiu de afaceri format din Tengwall si doi asociati. Designul lui Tengwall utilizeaza patru inele, in seturi perechi a cate doua inele. Plasarea gaurii biblioraftului Trio Tengwall este inca utilizata ca standard pentru perforatoarele in Suedia sub denumirea „triohalning”. Aceste gauri sunt la distante de 21 de milimetri, de 70 milimetri si 21 de milimetri. (In acest articol, mentioneaza ca, potrivit custodelui Muzeului Early Office din Londra, primul brevet pentru bibliorafturi a fost depus in 1859 pentru un biblioraft cu doua inele. Cativa ani mai tarziu, bibliorafturile cu trei inele au devenit standard in Statele Unite, bibliorafturile cu inel in forma de "D" nu au ajuns pe piata pana in anii 1950.)

William P. Pitt a obtinut brevetul nr.778070 pe data de 20 decembrie 1904 pentru un biblioraft cu 3 inele care a devenit un standard in Statele Unite. Spatiul standard in America de Nord este de 108 milimetri(10,8 cm) intre gauri.

Bibliorafturile se gasesc in numeroase dimensiuni standard, atat in ceea ce priveste capacitatea, cat si dimensiunea hartiei. Majoritatea tarilor folosesc un sistem cu doua sau cu patru gauri pentru hartie A4.

Cel mai comun tip intalnit in Canada si Statele Unite este un sistem cu trei inele pentru paginile cu dimensiune tip scrisoare (21.59 cm x 27.94 cm). O foaie de hartie standard de 21.59 cm x 27.94 cm are trei gauri cu spatiere de 10.8 cm. Bibliorafturile de marime "Ledger" pot tine coli de 28 pe 43 cm si pot utiliza spatierea standard cu 3 inele sau cu mai multe inele suplimentare.

Distanta dintre gaurile perforate si cea mai apropiata margine a hartiei este mai putin importanta, din moment ce diferentele mici nu afecteaza compatibilitatea hartiei cu biblioraftul. De regula distantele de la marginea hartiei la centrul gaurii sunt de 1.3 cm, iar diametrul tipic gaurii variaza de la 6.4 mm la 7.9 mm in America de Nord.

Japonia foloseste un sistem unic, numit J-Binder. Acest sistem este compatibil cu hartia de tip A4 si B5 . Versiunea A4 utilizeaza 30 de inele apropiate, in timp ce B5 foloseste 26. Exista, desigur, si variante mai putin comune, cum ar fi varianta cu 20 de inele pentru colile de tip A5.

Sistemul de arc pe parghie este util atunci cand doriti sa tineti un numar mare de coli intr-un dosar mic si usor de transportat.

Exista, de asemenea, diferite tipuri de bibliorafturi, cum ar fi bibliorafturile de vinil comun utilizate, bibliorafturile multiple personalizabile, bibliorafturile cu margini rasucite si bibliorafturile cusute.

Majoritatea copertilor bibliorafturilor sunt confectionate din trei piese, in stilul unei carti tiparite, din trei piese de tabla tinute impreuna cu foi de vinil sau cu alte materiale si balamale. Materialele variaza foarte mult. Unele bibliorafturi de vinil au un buzunar transparent pe exterior pentru coperta, iar altele au buzunare in interior pentru coli, carti de vizita, etc. Exista, de asemenea, bibliorafturi cu fermoar, care se inchid si pastreaza hartiile inauntru. Unele bibliorafturi sunt tinute in casete pentru o protectie sporita; fie cu o singura caseta pentru fiecare biblioraft, fie cu o caseta care contine mai multe bibliorafturi.

Este, de asemenea, posibila inserarea foii de hartie intr-o folie de protectie din polipropilena. Protectorul de coli are deja gauri pre-gaurite, astfel incat documentul sa ramana neatins si nesifonat.

Tag-uri:
loading...

Ştirile orei

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ