Gigi Becali, sfârșit de telenovelă, început de film

Dominat de nemărginita pasiune de a fi în centrul atenției, zisul latifundiar din Pipera constituie (de această dată, chiar fără voia lui) subiect de înlănțuite și nesfârșite breaking news-uri pe posturile de televiziune. Pentru că, între altele, încă produce (chiar și din spatele gratiilor) audiență. Lumea e, din varii motive (simplă curiozitate, microb fotbalistic, obișnuință de consum), interesată să afle tot ceea ce i se întâmplă controversatului personaj public.

Om al profundelor contraste, Gigi Becali polarizează. Îl simpatizezi sau îl detești, cale de mijloc nu există. Sondajele de opinie arată că majoritatea mută, care ar lua foc de indignare instantaneu în cazul oricărui alt acuzat de corupție, empatizează cu el. Lacrimile de durere ale familiei, vizitele la penitenciar ale apropiaților săi, recunoștința călugărilor de la Athos, incertitudinile privind viitorul Stelei, reacțiile politice, totul vinde. El însuși e o telenovelă care, la un moment dat, părea fără de sfârșit, dar care acum își turnează ultima serie. Fiindcă de aici încolo drumul e fără ieșire. Interesul față de soarta marelui condamnat va scădea natural, mai ales că nu-i nici vreun Adrian Năstase, capabil să producă zilnic texte de blog care să-l țină în atenția publicului ori vreun Nelson Mandela, devenit simbol politic în detenție.

Chiar nu m-ar mira ca, profitând de moment și de realitatea că personaju-i ofertant, vreun întreprinzător inspirat să finanțeze un proiect cinematografic de ecranizare a ascensiunii/prăbușirii bizarului și extrem de vizibilului machidon. Asta dacă tot n-a fost să fie ca patronul Stelei să producă pe banii lui filmul istoric pe care-l visa regizat de Sergiu Nicolaescu…