Adevăratul exemplu de proastă guvernare: Anca - Ciocu' Mic - Boagiu

Da, ştiu, o altă Ancă din pedelime care a rămas în istorie cu supranumele "Ciocu' mic". Pe de altă parte, doamna Boagiu, prima Ancuţă dintre portocalii, dovedeşte prin ieşirile din ultima perioadă că se înscrie cu brio în categoria doamnelor din politica din România care nu cunosc una dintre regulile fundamentale ale jocului pe care-l practică: când nu ai nimic de zis, stai în banca ta; când ce ai de zis se poate întoarce împotriva ta, atunci mai bine ai face ciocul mic!

Fata de suflet a lui Traian Băsescu are puseuri de bun manager, dar uită că, în definitiv, fiecare perioadă în care ea sau vreun alt pedelist au fost la conducerea Ministerului Transporturilor a echivalat cu adevărate accese de incompetenţă. Corupţie, nicio soluţie, gropi în asfalt şi la buget, preţuri umflate, spirite inflamate, constructori de şosele încoronaţi, peste noapte şi mandate, în regi ai asfaltului, toate acestea rezumă moştenirile lăsate în urma lor de Anca Boagiu şi regimentul de lopătari ai banului public din PDL.

De ce nu avem autostrăzi? În loc să ne indice sertare de prin minister, iată adevărata întrebare la care doamna Boagiu nu ar mai trebui să mai facă "ciocul mic"! Prin 2011, când guvernarea Boc duduia în incompetenţă şi corupţie, (d)osul doamnei Boagiu ocupa, mândru şi semeţ, tronul de la Transporturi. Vorbim de perioada în care, în România, se construiau 62 de metri de autostradă pe zi.

*Notă: dacă este vreun cititor din Germania, China sau chiar din Bulgaria, aici este momentul în care se poate bufni în
râs.* Conform unor calcule ale colegilor de la Gândul, din acea perioadă, Anca Boagiu ar fi trebuit să ajungă la venerabila vârstă de 77 de ani ca ministră a Transporturilor doar pentru a onora promisiunile pe care tot ea şi colegii ei *orange* le făcuseră în 2008, când au venit la butoanele guvernării.

Cum se traduc, atunci, ieşirile aceleiaşi doamne Boagiu din prezent? Ca mult tupeu, dar şi un sănătos fior rece pe şira spinării. Tupeu pentru că, de bine, de rău, Dan Şova a reuşit împotriva tuturor aşteptărilor să rezilieze contractul cu Bechtel şi să scutească România - adică pe noi toţi - de plăţi suplimentare, "renegociate" defect, cu plus pentru bugetul de stat, chiar de pedeleii doamnei Boagiu, în frunte cu Traian Băsescu. 8 miliarde de euro pe care România ar fi trebuit să le plătească în plus celor de la Bechtel pentru finalizarea Autostrăzii Transilvania undeva între vara lui 2013 şi Sfântul Aşteaptă. Fior rece, de frică, pentru că numai doamna Boagiu ştie care îi erau/mai sunt relaţiile cu regele detronat al asfaltului, Nelu Iordache.

Ca orice pedelist care se respectă, doamna Boagiu ne serveşte constant marota "nu am semnat nimic, nu răspund!". Uită să ne spună, însă, că ministrul Transporturilor este cel care, dată fiind relaţia instituţională cu CNADNR, indiferent de partidul aflat la guvernare, avea obligaţia să gestioneze şi să verifice licitaţia. Iar toate neregulile care, cu sau fără voia sa, o implică pe doamna Boagiu nu vor mai putea fi ignorate de aceasta la nesfârşit. Pentru că, în Dosarul Iordache, problemele au fost sesizate, iar contractele reziliate din interesul expres al unor forţe care depăşesc dâmboviţenele graniţe ale patriei: OLAF şi Comisia Europeană.

În această speţă, micile combinaţii autohtone nu mai prind, iar ieşirile publice exuberante nu-şi au niciun rost. Prin urmare, orice iveală publică a doamnei Boagiu va reuşi, prin ricoşeu, să redeschidă acest uriaş dulap cu schelete din asfalt. Iar ieşirea se poate traduce, într-un astfel de scenariu, prin EXIT politic.