Alegeri la CSM. Un nou episod al luptei din şi pentru Justiţie?

Mandatul Oanei Schmit Hăineală în fruntea CSM se încheie pe 6 ianuarie, zi în care sunt programate şi alegeri pentru şefia Consiliului. Totodată, mandatul vicepreşedintelui CSM, judecătorul Adrian Bordea, încetează în aceeaşi zi. Departe însă de a fi o competiţie transparentă şi deschisă, alegerile pentru conducerea CSM din acest an stau sub auspiciul necunoscutului.  O astfel de desfăşurare se  conturează prin prisma absenţei unui calendar pentru depunerea candidaturilor sau a proiectelor managerile de cei care vizează posturile de conducere ale CSM.

În acest context, sunt create practic premisele ca şi alegerile pentru conducerea CSM din 6 ianuarie să fie dublate de controverse. De altfel, o parte a presei ostilă anumitor candidaţi pare a fi deja angrenată în demersuri ce vizează denigrarea unor magistraţi care, conform surselor, ar fi interesaţi să intre în competiţia pentru şefia Consiliului.

Deşi, conform art. 133 din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii este „garantul independenţei justiţiei”, instituţia s-a aflat, mai ales în ultimii ani, în centrul unor acuzaţii privind parti-pris-uri politice. Responsabil de negativizarea percepţiei CSM se face însuşi preşedintele Traian Băsescu, cel care a încercat prin toate mijloacele să-şi exercite controlul asupra pârghiilor justiţiei. De altfel, prezenţa şefului statului la şedinţele Consiliului în repetate rânduri, unde nu s-a ferit să traseze indicaţii magistraţilor, este unul dintre motivele pentru care CSM a pierdut din credibilitate.

Traian Băsescu nu a ezitat să atace deschis membrii CSM ori de câte ori a considerat că pierde controlul asupra justiţiei. Elocvent în acest sens este disputa creată de şeful statului în 2008, când a acuzat o parte a membrilor CSM că încearcă să reducă Agenţia Naţională de Integritate la o instituţie cu rol simbolic. Tensiunile au fost create în contextul unor modificări pe care un membru CSM le propusese în privinţa regimului declaraţiilor de avere.

De asemenea, alegerile de la CSM au generat scandaluri atât în 2013, cât şi în 2012. La începutul anului recent încheiat, respingerea candidaturii Alinei Ghica pentru funcţia de vicepreşedinte de către plenul Consiliului a fost întâmpinată cu o reacţie de forţă a secţiei de judecători din cadrul CSM care a solicitat revocarea hotărârii prin care Oana Schmit Hăineală fusese aleasă preşedinte al Consiliului. În cele din urmă, solicitarea judecătorilor a fost respinsă în plenul CSM. În 2012, lupta pentru conducerea CSM a îmbrăcat forma unei confruntări între curentul reformist, reprezentat de Alexandru Şerban şi aripa considerată a fi conservatoare, reprezentată de Alina Ghica.

Din punct de vedere procedural, cele două funcţii – preşedintele şi vicepreşedintele CSM - vor fi votate de către plenul Consiliului, care are în componenţă 19 membri. Dintre aceştia, doar 14 (9 judecători şi 5 procurori, aleşi de către colegii lor) au dreptul de a candida. În timpul unui mandat de conducere, care nu poate fi mai mare de un an, este obligatoriu ca una dintre cele două funcţii să fie deţinută de un judecător, iar cealaltă de un procuror. Mandatul membrilor aleşi ai CSM este de şase ani.