Antonescu joacă la intimidare

Aparent, Crin Antonescu n-a câștigat mare lucru prin atacarea partenerului său politic, Victor Ponta. A dezamăgit, poate, cel mult un prieten în persoana premierului. Provocând însă PSD, ignorând ca atare puterea și ponderea politică a partidului de stânga, cu siguranță că se va căptuși cu un dușman de calibru, care va avea un cuvânt important de zis în campaniile electorale ce vor urma.

Singurul semnal firav, pozitiv, în urma crizei pe care a declanșat-o liderul liberal vine chiar din tabăra adversarilor săi politici. Să te laude presa ocupată de obicei cu perierea Elenelor prezidențiale nu e mare realizare. Antonescu și-a dat autogol, carevasăzică. Și atunci, vorba clasicului, cui prodest, cui îi folosește toată această tevatură politică? Pentru că, oricât de critic am privi acțiunile și luările de poziție ale liderului liberal, parcă tot nu ne vine să renunțăm la speranța că acestea nu ar fi complet lipsite de o logică, oricât de rudimentară.

Am putea considera că atacurile lui Antonescu fac parte dintr-o strategie menită să-i readucă autoritatea pierdută în fața unui PNL care nu mai are încredere în el. Este posibil, mai ales dacă luăm ca etalon pierderea de popularitate din sondajele care l-au iritat recent. Ar fi o copilărie să ignorăm faptul că popularității menționate în sondaje îi corespunde alta, aflată și ea în scădere, din interiorul partidului. De când cu dizidența edilului Chiliman, din ce în ce mai mulți ochi privesc critic această performanță negativă, din interiorul și din exteriorul PNL.