Cazul halucinant al Annelise Michel, femeia care a fost posedată de cei mai puternici demoni

Annelise s-a născut în 1952 într-un sat din Germania. A fost crescută în spiritul catolicismului și ori de câte ori avea nevoie de un sfat îl obținea de la preotul satului. Până la vârsta de 17 ani, Annelise a avut o viață normală, ca orice adolescent din vremea respectivă.

Într-o seară a lunii septembrie din anul 1969, Annelise le-a spus părinților că se simte rău. Ceva o apăsa pe piept și îi provoca o durere incredibil de mare. Toată noaptea nu a putut să doarmă, iar spre dimineață i s-a agravat starea. A fost internată în clinica Wurzburg și în urma investigațiilor medicale i s-a stabilit diagnosticul de epilepsie.

Pe zi ce trecea starea adolescentei se agrava, cauză pentru care a fost transferată la un spital din Mittleberg. Aici medicii o priveau neputincioşi si asistau la crizele și ieșirile ciudate ale fetei. Întreaga Germanie vuia despre cazul șocant al tinerei și nimeni nu avea nicio rezolvare pentru boala sa misterioasă. Într-o zi a fost vizitată de un preot care a vrut să vadă cu ochii lui starea în care se afla fata.

În urma unor discuții, preotul a ajuns la concluzia că Annelise este posedată și salvarea sa constă în exorcizare. În timp ce preotul era convins că fata este posedată de cei mai puternici demoni, medicii continuau să-i prescrie medicamente care nu avea niciun efect asupra stării sale.

În perioada în care a stat în spital a început să vadă fețe demonice. Mai mult, în timpul rugăciunilor sale auzea o voce care îi spunea că este blestemată. Pentru că era blestemată, urma să ardă în focurile iadului. Gândurile o colpleșeau și starea sa devine una foarte ciudată. Annelise era acum și depresivă, iar problemele sale păreau că nu au nicio rezolvare. După 4 ani de chinuri prin spitale, părinții ei au luat în considerare varianta exorcizării. În 1973, când a vrut să intre într-o biserică nu a putut pentru că “pământul îi ardea sub picioare”. Atunci s-a realizat că boala sa ține mai mult de paranormal și demonii puseseră stăpânire pe corpul său firav.

În martie 1974, starea fetei era și mai precară. Nu mai dormea în pat ci direct pe podea, nu mai manca, urina pe unde apuca pentru ca mai apoi să lingă podeaua și a deprins obiceiul să muște. Părinții săi au povestit că într-o zi a decapitat o pasăre dintr-o mușcătură. Uneori țipa prin casă că este blestemată și că trebuie să plătească pentru păcatele celorlalți.Pe 31 octombrie 197 un grup de preoți a realizat prima exorcizare.

Pastorii erau fermi convinși că totul se va termina în acea zi. Ședința de exorcizare, înregistrată în întregime, e străbătută de cel mai înfiorător dramatism: în urlete şi răgete înfiorătoare, neomenești, demonii se înghesuie să iasă. Ultimul lor cuvânt atestând puterea în numele căreia au fost scoși: ”Bucură-te Marie, cea plină de har!” Orice ascultător onest se poate întreba, la sfârșit, dacă e posibil, omenește vorbind, să supraviețuiești unei asemenea experiențe, fără să-ți pierzi mințile. Vocile demonilor par să se prăbușească, rând pe rând, în abisul din care au ieșit. Dar, din nefericire, la sfârșitul ședinței, deznodământul a fost altul: „Iuda” s-a întors, la fel ca în parabola evanghelică, în fruntea uni armate de duhuri „mai rele decât el”, spre disperarea întregii adunări, care trăise un scurt moment de euforie. De această dată, demonii sunt cu precădere tăcuți, și așa vor rămâne până la sfârșit. Numai „Iuda” va mai răspunde uneori, la întrebările exorciștilor.

În singura convorbire cu pastorul Arnold Renz, înregistrare care s-a păstrat, mărturisea: „Niciodată nu m-am gândit că lucrurile vor deveni atât de atroce. Mă gândeam mereu că trebuie să sufăr pentru ceilalți. Însă nu şi la faptul că va fi atât de rău, de crud, de teribil. Oamenii cred că a suferi e ușor, dar când lucrurile devin cu adevărat îngrozitoare, nu mai dorești să continui, nu mai vrei să faci un singur pas înainte” (1 februarie 1976). Fotografiile din această perioadă sunt tulburătoare. Ele dau mărturie despre grozăvia chinurilor prin care a trecut Anneliese: figura angelică a adolescentei de altădată, poartă acum pecețile infernale ale suferinței. Apar anumite semne: pe mâini şi pe picioare s-au putut distinge niște ulcerații atipice, asemănătoare stigmatelor. Spre deosebire de celelalte răni care îi acopereau trupul, acestea s-au dovedit mai dureroase şi mai greu de vindecat. Între timp i-a dat o scrisoare preotului, în care a scris că nu mai dorea să meargă mai departe cu exorcismul.

Avusese din nou o viziune cu Fecioara Maria care i-a oferit două alegeri: să fie de îndată eliberată se sub controlul demonilor sau să se lase în continuare pradă lor până pe 1 iulie 1976. Trebuia ca toată lumea să afle despre pericolul și puterea demonilor. De asemenea Fecioara Maria i-ar fi spus ca înaintea morții, va fi eliberată de demoni și va muri în pace. În această nouă situație, Anneliese a decis ca să rămână posedată și exorcismul a fost oprit. Ultima ședință de exorcism a fost ținută de pastorul Arnold Renz pe 30 iunie 1976, în prezența familiei: părinții și două dintre surori. Posedata, din cauza pneumoniei, cântărea doar 30 de kg. După suferințe supraomenești, ajunsese la capătul drumului. Seara s-a scurs fără incidente notabile. Anneliese a presimțit sfârșitul. Acea noapte, cea din urmă a vieții ei, a fost rezolvarea promisă și definitivă . După ce l-a rugat pe pastorul Arnold Renz să-i confere absolvirea, la finalul ședinței, după miezul nopții (1 iulie 1976), i-a adresat mamei sale ultimele cuvinte: „Mamă, te rog, rămâi cu mine. Mi-e atât de frică”.

Peste câteva ore, în deplină discreție, avea să-și dea sufletul în mâinile Domnului pe care îl iubise atât de mult, și cu care se identificase în suferința pentru cei păcătoși. Anneliese a adormit, în sfârșit, în pace și nu s-a mai trezit. Raportul autopsiei a confirmat că biata murise de subnutriție și deshidratare. Nici un test care a fost efectuat în timpul autopsiei, nu a indicat motivului pentru care tânăra a făcut acele crize. Investigația poliției a concluzionat că Anneliese a murit de foame. Daca ar fi fost hrănită forțat, ar mai fi trăit. Procesul a început în Martie 1978. Ambii părinți și pastorii au fost acuzați de ucidere prin neglijență. Din nefericire, toți au fost găsiți vinovați de omor din neglijență și condamnați la câte șase luni de închisoare cu suspendare. Înainte ca procesul să înceapă, mama posedatei ceruse ca fata să fie deshumată pentru a-i transfera trupul într-un cosciug mai drăguț. În acele momente o călugăriță a trimis o scrisoare părinților în care a scris că a avut o viziune în care a văzut trupul fetei și arăta complet nedeteriorat. Așa cum era înainte de a fi posedată. Aceasta va dovedi întregii lumi că a fost un caz supranatural, scrie efemeride.ro.