Cum apără Băsescu interesele FMI în fața celor ale României

Aparent, intenția președintelui ar putea părea de bun-simț, de vreme ce România are ca obiectiv accesul în Zona Euro. În realitate, însă, privind lucrurile din punct de vedere economic, forțarea unei aderări timpurii la Zona Euro presupune că ţara noastră trebuie să facă niște sacrificii enorme.

O intrare accelerată poate aduce lovituri dure economiei locale, precum şomaj şi creştere economică redusă. S-ar pune practic în pericol tot ceea ce înseamnă stabilitatea economică dobândită în ultimul an, stabilitate care, de altfel, începe să aducă tot mai mulți investitori străini în România.

Totodată, intrarea în Zona Euro cu o rată de schimb necorelată cu forța reală a economiei poate duce la creșterea îngrijorătoare a inflației – iar exemplul Greciei este extrem de grăitor în acest sens. Bineînțeles, nu trebuie ignorat nici faptul că aderarea înseamnă automat și pierderea posibilității de a utiliza politica monetară și rata de schimb pentru ajustare în cazul unor șocuri – iar pierderea acestui instrument, într-o perioadă de criză și instabilitate economică pe piețele financiare internaționale înseamnă un risc major.

Astfel, ceea ce face Băsescu, prin stabilirea unui asemenea obiectiv pentru noul acord, nu înseamnă altceva decât că s-ar da mână liberă FMI pentru a negocia mai dur cu Guvernul, în condițiile în care aderarea la Euro presupune sacrificiile amintite.

Or, printr-o astfel de abordare, nu ne rămâne decât să constatăm că președintele Băsescu apără mai degrabă interesele FMI în fața celor ale României.