Dezvăluire BOMBĂ. Cum sunt RACOLAŢI jurnaliştii de către SERVICIILE SECRETE

În cadrul explicațiilor pe care le oferă vizavi de acoperiții din presă, Roșca Stănescu punctează că începând cu 1990 serviciile secrete ar fi trecut la recrutări masive din rândul tinerilor care au îmbrățișat profesia de jurnalist și că primul serviciu de forță care a decis să infiltreze oameni în redacții ar fi fost cel al Ministerului de Interne.

Totuși, potrivit lui SRS, serviciul care ar fi infiltrat cei mai mulți acoperiți în presă este SRI și că în ultimii 25 de ani acest serviciu a jucat un rol de marca în politica românească.

Citeşte şi: Sorin Roşca Stănescu: Cum funcţionează biciul DNA

”De cateva ori in ultimii douazeci şi cinci de ani, Serviciul Roman de Informatii a indeplinit si rolul de jucator de marca in politica romaneasca. Schimband cursul evenimentelor in functie de interesele, fie ale institutiei, fie ale conducatorilor institutiei, care nu coincideau decat uneori cu interesul national. In paranteza fie spus, chiar in aceasta perioada, in care un regim se prabuseste, iar alt regim se construieste, Serviciul Roman de Informatii joaca in forta, incercand sa consolideze pozitia unor dintre conducatorii sai.”, notează Sorin Roșca Stănescu pe blogul personal.

De asemenea, în viziunea lui SRS, singurele două instituții care pot pune căpăt acestei ”operațiuni” de infiltrare al unor ofițeri acoperi în presa românescu sunt Parlamentul și Administrația Prezidențială.

”(…) Cineva ar trebui sa puna capat acestor operatiuni.

Cine ar putea sa o faca? Parlamentul. In masura in care nu este prea slab si prea infiltrat, la randul lui. Sau acel centru de putere care se cheama Administratia Prezidentiala si care, cel putin la nivelul enuntului, doreste o resetare si o insanatosire a societatii romanesti.”, precizează SRS.

”Pe masura ce lupta de clasa se ascute, ies tot mai mult in evidenta ofiterii acoperiti ai presei romane. Pe scurt, putem sa le spunem ofiteri de presa. Ei au fost strecurati de-a lungul timpului, mai intai in redactiile ziarelor si revistelor, si, apoi, din ce in ce mai substantial, in cele ale televiziunilor de stiri. Rolul acestora este complex si merita sa fie pus in discutie.

Cine sunt acesti ofiteri acoperiti? Unii dintre ei, cum este Robert Turcescu, au avut un moment de demnitate, o tresarire a constiintei, dupa unii, iar, dupa altii, un moment de ratacire, si s-au parat, singuri, in fata opiniei publice. Altii, stau infipti in redactii, viermuiesc acolo, ies pe sticla de cate ori pot si isi produc dejectiile, in slujba serviciului secret care i-a angajat. Iar numarul lor este ingrijorator de mare pentru o societate care mimeaza democratia si occidentalismul.

De ce vorbim de ofiteri acoperiti ai mai multor servicii secrete? Dintr-un motiv cat se poate de simplu. Pe parcursul ultimilor douazeci şi cinci de ani, pe masura ce au fost create mai multe servicii secrete si ele au intrat in concurenta, fiecare incercand sa acopere o plaja cat mai larga, au fost recuperati sau recrutati si acesti falsi jurnalisti. Unii au fost preluati direct din structurile fostei Securitati, din randul informatorilor acesteia, si transformati in cartite sau agenti de influenta sau simpli delatori, care, din redactiile in care s-au aflat, au colaborat, evident, contra cost, cu serviciul secret care i-a tutelat si ii tuteleaza. Sunt lupii batrani ai presei paralele. Incepand din 1990 insa, serviciile secrete au trecut la recrutari masive, din randul acelor tineri care au imbratisat, cel putin aparent, profesia jurnalistica. Profitand, pur si simplu, de faptul ca presa scrisa, in special, si apoi presa TV, dezvoltandu-se exploziv, a primit, fara prea mult discernamant, un mare numar de tineri in randurile ei.

Primul serviciu secret care, inca din primavara lui 1990, a infiltrat redactiile si a recrutat ziaristi, a fost faimosul 0215. Serviciul Secret al Ministerului de Interne. Care, de la bun inceput, in loc sa se ocupe, exclusiv, de supravegherea personalului acestui minister, asa cum scrie in lege, a desfasurat operatiuni de larga anvergura, pe suprafata intregii societati romanesti. Urmatorul serviciul secret, in ordine cronologica, preocupat de infiltrarea presei, a fost, oricat ar parea de ciudat, Serviciul Secret al Armatei. Oare de ce? Vrajmaşii Romaniei erau inauntru sau in afara granitelor? Raspunsul il putem afla printr-o simpla consultare a arhivelor. In primii ani, dupa evenimentele din decembrie 1989, in Armata au avut loc framantari de mare anvergura, extrem de profunde, iar tema schimbului de generatii din Armata si, evident, de mentalitati a preocupat, in mare masura, opinia publica. Prin urmare, Armata a simtit nevoie influentarii opiniei publice, prin intermediul presei, si, din acest motiv, a infiltrat, cu agenti, redactiile ziarelor. De-a lungul timpului, atat infiltrarile din Ministerul de Interne, cat si cele din Armata au fost devoalate si chiar asumate de reprezentanti de varf ai celor doua institutii.

Dar adevaratele, masivele si periculoasele infiltrari ale redactiilor au fost operate de Serviciul Roman de Informatii. Si, partial, de Serviciul de Informatii Externe. De ce afirm acest lucru? Pentru ca, Serviciul Roman de Informatii, spre deosebire de celelalte servicii secrete, care au incercat sa devina influente in perimetrul restrans al activitatii ministerelor de care apartineau, avea o vocatia, sa-i spunem, nationala. Terenul de lupta al Serviciului Roman de Informatii a fost si este intregul teritoriul national si intreaga natiune romana. De cateva ori in ultimii douazeci şi cinci de ani, Serviciul Roman de Informatii a indeplinit si rolul de jucator de marca in politica romaneasca. Schimband cursul evenimentelor in functie de interesele, fie ale institutiei, fie ale conducatorilor institutiei, care nu coincideau decat uneori cu interesul national. In paranteza fie spus, chiar in aceasta perioada, in care un regim se prabuseste, iar alt regim se construieste, Serviciul Roman de Informatii joaca in forta, incercand sa consolideze pozitia unor dintre conducatorii sai. Evident, nu ma refer la noul director al Serviciului Roman de Informatii, care, chiar daca ar fi dorit, nu ar fi avut timpul fizic sa se prostitueze.

Culmea este ca, venind mai tarziu, dar tot in forta, pana si Serviciul de Protectie si Paza a intrat in aceasta competitie, infiltrand redactiile, tot sub pretextul ca in acest fel isi indeplineste obiectivele cu mai multa acuratete. In realitate, incercand doar sa spioneze si sa influenteze, prin intermediul presei, opinia publica.

Redactorii, ofiteri sau informatori ai serviciilor secret, reprezinta doar unul dintre fenomenele la care ma refer. Mai grav inca este situatia, din ce in ce mai des intalnita, in care serviciile secrete detin, prin intermediul unor ofiteri acoperiti ori agenti de influenta, chiar si actionariatul ori managementul unor redactii din presa scrisa sau din televiziune. In asemenea situatii, fara sa stie, grupuri intregi de redactori lucreaza, de fapt, ca agenti de influenta ai serviciilor secrete.

Ei bine, acest concurs, in care responsabilii de sistemul de siguranta nationala incearca sa se joace cu constiinta publica, este extrem de periculos si extrem de nociv pentru democratie si ar trebui sa inceteze. Dar, pentru asta, cineva ar trebui sa puna capat acestor operatiuni.

Cine ar putea sa o faca? Parlamentul. In masura in care nu este prea slab si prea infiltrat, la randul lui. Sau acel centru de putere care se cheama Administratia Prezidentiala si care, cel putin la nivelul enuntului, doreste o resetare si o insanatosire a societatii romanesti.”, punctează jurnalistul Sorin Roșca Stănescu în editorialul postat pe blogul personal.