Este Blaga în măsura să comenteze despre candidaturile altora?

Vasile Blaga este omul care, conștient de limitările sale electorale și de sprijinul redus din ultima perioadă pentru PDL, preferă să-i împingă pe alții în față pentru a nu fi el cel care pierde. Însă a deține funcția de lider al unui partid implică să poți să îți și asumi în anumite momente bătălii pe care știi că s-ar putea să le pierzi. De altfel, Blaga este un caz extrem de rar. În general, președinții partidelor majore își asumă bătăliile pentru marile funcții – președinte, prim-ministru – și nu rămân în plan secund.

Unii ar putea numi lașitate ceea ce face Vasile Blaga, însă nu are rost să ne lansăm în astfel de caracterizări. În fond, actualul lider al PDL este cel care va avea de pierdut pe termen lung de pe urma atitudinii sale. Un președinte de partid care îi pune pe alții la înaintare de frica asumării este condamnat să piardă frâiele formațiunii mai devreme sau mai târziu.

Dar pe lângă toate acestea, ceea ce a spus Blaga trădează începutul unei strategii de comunicare care va domina din ce în ce mai mult discursul PDL din perioada următoare. „Dezastrul economic spre care îndreaptă România îl va face să candideze la Preşedinţie ca să scape de funcţia de prim-ministru”, a declarat, joi, președintele PDL despre Victor Ponta. Practic, acest mesaj este o foarte bună îmbinare a două direcții discursive pe care marșează cei din opoziție de ceva vreme: pe de o parte, se încearcă inducerea ideii că USL se va rupe și că partidele componente vor avea candidați separați la prezidențiale, iar pe de altă parte se promovează la intensitate maximă mesajul „dezastrului economic” și al guvernării.

Cu alte cuvinte, afirmația lui Vasile Blaga nu trebuie tratată ca mai mult decât o strategie politică și de comunicare. Singura speranță a celor din PDL este că, prin lansarea unor astfel de șopârle la foc continuu, la un moment dat vor spori tensiunile între PSD și PNL. În esență, democrat-liberalii se întrec în promovarea unor ipoteze cât mai plauzibile pentru a sădi neîncredere în interiorul USL cu privire la respectarea acordurilor. Ceea ce înseamnă că democrat-liberalii fac mai multe eforturi pentru a dezbina USL decât pentru a consolida propriul partid. În lumina anului electoral extrem de dificil care se anunță pentru ei, probabil că o reorientare a eforturilor nu ar fi cea mai rea strategie.