Legalizarea prostituției – măsura ipocriziei în societatea românească

În România se combate și se legiferează la greu, dar nu întotdeauna cum și acolo unde trebuie. Inițiativelor nobile, fără număr și adeseori lipsite și de rost, cu modificări de steag, sărbători și zile libere, în cel mai bun caz populația le poate răspunde printr-o simplă ridicare din umeri... Cui folosesc ele? Au intrat necazurile și problemele românilor în sac, nu mai avem de ce ne îngrijora? Sau poate, mai simplu și mai trist, avem de-a face cu eterna butadă care face istorie de 24 de ani: „Mircea, fă-te că lucrezi”? Ei bine, de prea mult timp „Mircea” se face că lucrează, alegând cu grijă doar subiectele care-i aduc un beneficiu de imagine imediat, ocolind de ce le mai multe ori cu grijă subiectele delicate, al căror răspuns dificil nici nu-l știe, dar nici nu s-ar obosi să-l afle.

Din păcate pentru noi toți, un subiect dificil, care continuă să aducă prejudicii societății românești indiferent cât de mult se străduiesc partidele să-l ocolească, este legalizarea prostituției. Dosită sub preș, în cel mai bun caz tratată „off the record” prin declarații individuale sau neasumate, privită ca un stigmat, problema prostituției în România va continua să facă victime și să aducă prejudicii exact până în momentul în care niște politicieni lucizi vor avea îndrăzneala să pună problema pe agenda publică. Nu este nicio rușine, cu atât mai puțin este aceasta o culpă a românilor, nu, nu este nici o ofensă adusă bisericii și moralei creștine. Este pur și simplu o problemă gravă, cu implicații sociale, medicale și economice extreme, o problemă care a fost rezolvată în varii moduri în Uniunea Europeană.

Este aproape ridicol să discutăm despre cerința europeană a reprezentării proporționale a femeilor în organismele și structurile de conducere, când întoarcem spatele în fiecare zi prostituției care aruncă anatema și ostracizează mai ales femeile din această țară. Ne este mai ușor să le vedem în buletinele de știri sau în dările de seamă ale poliției, tremurând la colț de stradă sau pe marginea drumului, victime și infractoare totodată, decât să le reglementăm acordarea statutului de lucrători sexuali? Vorbim în fond de câteva ședințe ale unei comisii de specialitate și de un vot care ar ridica anatema și ar dezincrimina și goli cea mai veche ocupație din lume de orice conotație negativă.

Aleșii nației, distinșii și prea-onorabilii reprezentanți ai partidelor din România, în mare parte bărbați, sunt cuprinși deopotrivă de sfioșenie, fior religios și introspecție morală sau, poate, pur și simplu au un preaputernic simț de conservare, vecin cu ipocrizia, când vine vorba de discutarea și reglementarea acestei probleme. Până când se vor aduna, în partide și în Parlament, suficiente femei cu viziune politică progresistă, capabile să rezolve ele ceea ce bărbații din politica românească au ales să ignore, am face bine să nu uităm că un subiect despre care nu se vorbește este precum avalanșa care tot crește... Vine o zi când nu mai poți ignora ce te distruge.