Pasul nou-revoluția autentică, fără democrație și fără capitalism

Apoi au venit ONG-urile care se opun proiectului. Și-au mobilizat prin facebook, twitter și blogosferă oamenii și au început să protesteze împotriva proiectului.

Protestele din Piața Universității vor intra în curând în cea de-a treia săptămână și ceea ce părea la început o trezire a societății civile autohtone, trezire de altfel benefică în orice democrație, a devenit între timp altceva mult mai periculos. Inițial, miza era simplă și putea fi sintetizată într-un singur slogan: “Salvaţi Roşia Montană”. Acest discurs era însoțit de unele teme naționaliste, anti-sistem și anti-mass media aservită politic. Între timp ceva radical s-a schimbat în dinamica protestelor prin trecerea, încet încet, a acestor teme secundare în prim plan.

Acum, Piața a devenit o adunare pestriță de idei și oameni, care nu mai sunt în stare să producă un discurs coerent. În oceanul de indignare, vocile care mai au un pic de rațiune se aud, din păcate, din ce în ce mai slab, iar protestele mai au prea puțin de-a face cu exploatarea de la Roșia Montană. Apar în schimb proteste tot mai vehemente împotriva capitalismului european și mondial, care cer nici mai mult nici mai puțin decât înlocuirea întregului sistem printr-o revoluție. Cu ce anume, nimeni nu ne spune. Doar istoria ne aminteste cu tragicele experimente sociale revoluționare începute de Lenin care au distrus aproape jumătate de glob în secolul XX.

În spatele lor sunt așa numiți formatori de opinie, pseudo-hipsteri care salivează la ideea de a schimba totul rapid și printr-o rupere a tuturor instituțiilor sociale. Fie că se declară de stânga sau de drepta, ceea ce postează pe net duhnește a leninism-troțkism combinat, cu ajutorul unei tastaturi, cu un pic de anarhism New Age. Redusă la esență, ideea pe care acești anarhiști de internet o propun e simplă și cât se poate de periculoasă pentru democrație: dacă oamenii nu mai sunt reprezentați de sistem, atunci sistemul trebuie înlocuit, chiar și cu ajutorul furcilor și topoarelor.

Ce ar trebui oare să punem în loc, nu pare însă să preocupe pe niciunul dintre cei care susțin o asemenea schimbare radicală. De unde se vede că discursul acestor internauți extremiști n-are nimic de a face cu rațiunea.

În spatele discursului revoluționar pe care îl promovează se ascunde un maldăr de frustrări și neîmpliniri personale. Numai că, în loc însă să facă o vizită la psiholog, acești indivizi își proiectează problemele interioare asupra societății în cadrul căreia sunt incapabili să funcționeze. Chiar dacă cer o revoluție în numele binelui general, adevărata motivație a discursului anarhist pe care îl practică este nevoia absolut personală de refulare.

Ceea ce uită însă aceste voci extremiste, este că protestul lor nu ar fi fost posibil fără sistemul împotriva căruia se revoltă și care le respectă dreptul la liberă exprimare.