Războaiele lui Dan Voiculescu

"Toată viaţa mi-am purtat singur războaiele. De fiecare dată am luptat deschis, anunţându-mi public şi transparent obiectivele. Spre deosebire de domnul Băsescu, eu nu am lăsat pe alţii să lupte în locul meu, nu m-am ascuns sub masa verde sau sub complicităţi instituţionale."

- Dan Voiculescu, 11 iulie 2013, blogul personal

Sorin Alexandrescu: "Omul care a primit primu' plicul… e într-o oră aicea".

Camelia Voiculescu: "Super OK! Adică super, mă rog, să vedem! Şi oricum tre' să ai super grijă, te rog! Ştii că… Acum mi-a dat şi mie tata grija aia. Să mă suni şi pe mine după aia".

- Camelia Voiculescu, 26 aprilie 2013,

interceptări DNA în dosarul de şantaj Antena Group - RCS-RDS

Cam aşa îşi poartă singur războaiele Dan Voiculescu. Cu mâna altora. În cazul de mai sus, cu mâna propriei fiice. Curajos!

A demisionat de două ori din Senat ca să se pună la dispoziţia unei instanţe diferite de cea care l-a condamnat pe Adrian Năstase. Curaj inconştient!

Îşi loveşte adversarii politici (preşedinţi, premieri, miniştri, parteneri de alianţă) cu pumnii lui Badea, cu fruntea lui Gâdea, cu unghiile Danei Grecu, cu încruntătura lui Radu Tudor. Samurai, ce mai!

Şi-a asumat în declaraţiile oficiale statutul de fost informator al Securităţii doar după ce justiţia l-a obligat să facă asta. Kamikaze!

Cu toate astea, lumea se încăpăţânează să-i spună Felix Motanul. De ce? Pentru că n-a purtat în viaţa lui un război singur.