Un al 13-lea ministru ar putea ajunge în spatele gratiilor. Mâine, un alt fost ministru își primește sentința

Totodată, fostul demnitar speră ca ICCJ să înţeleagă că e nevinovată, dar arată şi că ”altarul de sacrificiu are nevoie de al 13-lea ministru”.

Fostul ministru al Tineretului şi Sportului și-a prezentat pe blog situaţia bunicilor săi paterni, cetăţeni români de origine germană, care au fost deportaţi în Uniunea Sovietică, în ianuarie 1945.

Apoi, ea povesteşte despre preluarea mandatului de ministru al Tineretului şi Sportului, în decembrie 2008, menţionând că atunci ”a avut o strângere de inimă”, însă a fost convinsă să accepte această funcţie de colegii din partid.

”Argumentele colegilor din partid au fost puternice: ai demisionat din Parlamentul European, ai candidat şi ai fost aleasă cu un număr foarte mare de voturi în Parlamentul României, nu poţi să refuzi… Am acceptat. Când am aflat că eram de fapt al 13- lea ministru al sportului am avut o strângere de inimă…dar recunosc, nu bănuiam nicio secundă în acel moment că într-un minister salariaţii pot face ce vor, peste capul ministrului”, mai arată Ridzi.

De asemenea, ea prezintă şi probe din dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu, spunând că a fost condamnată de instanţă pentru că ar fi plătit ”nişte bani către două firme, deşi, conform probelor din dosar, banii au fost plătiţi la «ordinul» directorului general economic din minister, Paul Diaconu”, împotriva voinţei sale.

Ea precizează că a dovedit în instanţă că la momentul efectuării plăţilor, 11 mai 2009, nu se afla în ţară, fiind la Bruxelles, astfel încât nu avea cum să semneze ordonanţările de plată.

”În 12 mai 2009, când mi-au fost prezentate spre semnare ordonanţările de plată, am refuzat semnarea lor, solicitând tot atunci efectuarea unui raport de control. În acel moment nimeni nu mi-a comunicat faptul că plata se făcuse în 11 mai 2009, în absenţa semnăturilor mele. Am ataşat documente doveditoare la dosar. Judecătorii fondului nu le-au văzut”, a mai scris pe blog.

Fostul ministru scrie şi despre problemele sale de sănătate, care s-au acutizat în ultimii şase ani ca urmare a procesului în care este judecată.

”Din păcate aceşti ultimi şase ani din viaţă şi-au pus amprenta definitiv asupra vieţii şi familiei mele. Sunt şase ani în care bolile pe care le aveam s-au agravat şi au apărut şi altele noi. Sunt şase ani în care am alergat între spitale, avocaţi, experţi, instanţă şi iar spitale…”, mai arată Monica Iacob Ridzi, care susţine că de această situaţie au fost afectaţi şi copiii săi.

În final, ea îşi exprimă speranţa că aceia care vor decide soarta sa ”vor vedea şi vor cântări mai mult decât instanţa de fond probele aflate la dosar” şi încheie susţinând că ”altarul de sacrificu are nevoie de al 13-lea ministru”.

”Mi-aş dori ca nu aspectele medicale să primeze în decizia instanţei, ci probele din dosar, care dovedesc nevinovăţia mea, dar am depus şi rapoartele medicale instanţei pentru a dovedi că, din păcate, situaţia mea medicală este foarte gravă”, scrie Ridzi.

Un complet de cinci judecători de la instanţa supremă a finalizat luni dezbaterile în dosarul în care Monica Iacob Ridzi este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Naţională a Tineretului, când aceasta era ministru al Tineretului şi Sportului.

Completul a rămas în pronunţare în acest caz, urmând să dea decizia definitivă în 16 februarie.

Fostul ministru al Tineretului şi Sportului Monica Iacob Ridzi a fost condamnată, în 27 ianuarie 2014, de ICCJ, la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Naţională a Tineretului.