Comediantul Băsescu și-a plictisit până și admiratorii cei mai fideli

Din acel moment, puterea lui Băsescu, care era deja de o bună bucată de timp în scădere, a început să pâlpâie ca o lumânare bătută de vânt. Că unii au fost de bună credință și au crezut cu naivitate în poveștile cu renașterea dreptei, în timp ce restul se băteau câinește pe atenția și banii de campanie electorală, prea puțin mai contează. Unitatea dreptei băsiste, care n-a fost nici până atunci ceva prea plăcut de urmărit, s-a transformat într-o hinghereală reciprocă de-a dreptul grețoasă. Naivii au trebuit să eschiveze acuza de prostie în formă agravantă, căci cum altcumva poate fi numită orbirea care i-a împiedicat să vadă în ce hal a fost adusă țara în zece ani de Băsescu, în timp ce restul au făcut tot posibilul să-și disimuleze interesele materiale sub drapelul unei cauze politice care agita spiritele cu spectrul unei apocalipse de stânga, ce stă să se bată asupra României.

Cele mai cunoscute voci ale propagandei prezidențiale au început marele concert al cacofoniei de final. Poate cele mai spectaculoase volte-face ale admirației față de Băsescu le-au făcut Ion Cristoiu și Dan Tăpălagă. În timp ce primul suduie și își expune o pretinsă independență pe modelul una pe față, două pe dos, Dan Tăpălagă nu a fost capabil s-o ierte pe Elena Udrea pentru alegerea altor talente propagandistice, în speță ale celor de la Evz și Realitatea. Pentru Dan Tăpălagă dezamăgirea de Băsescu poartă numele Elenei Udrea, o traumă politică asupra căreia editorialistul politic revine periodic și din ce în ce mai virulent. În ultima sa învolburare pe subiect, Dan Tăpălagă îl descrie cu reală inspirație pe Traian Băsescu ca un personaj decăzut, ce-și încordează ”mușchii fleșcăiți” în timp ce “plutește într-o halucinație politică tristă” , tributar unei greșeli fatidice: încrederea în meritele politice inexistente ale Elenei Udrea.

Citeşte şi: Ce riscă Traian Băsescu pentru dezvăluirea informaţiei despre ofiţerul acoperit: 7 ani de închisoare