Mihai Răzvan Ungureanu se vrea liderul dreptei unite - dar pe el cine îl dorește?

| 30 apr, 2013

Faptul că MRU arată public că își dorește acum să unifice dreapta românească este o nouă tentativă de poziționare politică, dar nimic mai mult. Din păcate, și aceasta este una defectuoasă datorită frecventelor sale mesaje contradictorii.

Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, actual lider al partidului Forța Civică, are planuri mari pentru viitorul său politic. Căderea guvernului său prin moțiune de cenzură – prima victimă politică importantă a USL – a marcat totodată și căderea în anonimat a fostului șef SIE. Deși tânăr și plin de energie, este posibil ca ambiția lui MRU să nu fie un argument suficient pentru ca acesta să ajungă din nou printre personalitățile din vârful politicii românești.

Dincolo de dubii, Mihai Răzvan Ungureanu este creația politică a lui Traian Băsescu. A fost propulsat în politica de nivel înalt ca o variantă mai tânără a lui Emil Boc, un înlocuitor pentru un prim-ministru care a fost forțat de protestatarii din Piața Universității să-și depună demisia. MRU a avut în final un destin similar.

Tranziția acestuia de la șefia SIE la prima funcție a puterii executive din România a fost o decizie formulată în laboratoarele politice de la Cotroceni – un pariu al lui Traian Băsescu ce a eșuat atunci când membri ai PDL, UDMR și ai minorităților naționale au refuzat să-l mai susțină.

Din păcate, ambiția de care dă dovadă Mihai Răzvan Ungureanu este unul dintre principalii săi inamici. Dorindu-se a fi principala figură prezidențiabilă de pe partea democrat-liberală a politicii românești, MRU s-a transformat din protejatul lui Traian Băsescu într-un adversar al echipei de la Cotroceni, aflat de multe ori în conflict deschis cu Sebastian Lăzăroiu și „favorita președintelui”, Elena Udrea.

Faptul că acesta arată public că își dorește acum să unifice dreapta românească este o nouă tentativă de poziționare politică, dar nimic mai mult. Din păcate, și aceasta este una defectuoasă datorită frecventelor sale mesaje contradictorii.

Mesajele cheie transmise de Mihai Răzvan Ungureanu în ultima vreme se vor a fi un semnal de alarmă cu privire la fragmentarea dreptei românești. Ca soluție pentru incoerența comunicării formațiunilor de dreapta, liderul Forței Civice propune conceptul de „unitate în acțiune”.

În primul rând, MRU dorește organizarea unei liste comune a formațiunilor politice ale dreptei pentru alegerile europarlamentare. După succesiunea rapidă de lansări a ONG-urilor Mișcarea Populară și Inițiativa România Liberală, există un vid de putere care necesită găsirea unei formațiuni locomotivă în jurul căreia să se adune organizațiile de dreapta.

Tentația este să privim spre una dintre jumătățile PDL-ului pentru a umple acest gol de conducere. Calitățile organizatorice ale lui Vasile Blaga l-ar face un pretendent cu șanse pentru a reuși integrarea acestor formațiuni în structura rămasă a PDL-ului.

Din păcate pentru acesta, formațiunea de la Cotroceni și-a anunțat îndepărtarea fără echivoc de PDL prin vocea lui Traian Băsescu. O variantă mai plauzibilă ar fi crearea unui pol de putere în jurul Elenei Udrea, dar înfrângerile suferite de aceasta la Congresul PDL și în timpul alegerilor locale de anul trecut, când ocupa funcția de președinte al PDL București, au lăsat o pată neagră pe CV-ul politic al acesteia și au decredibilizat-o.

Planul lui Ungureanu este unul interesant. Primul pas a fost preluarea strategiei de comunicare utilizată de Traian Băsescu și de PDL ca răspuns la crearea Uniunii Social Liberale, bazată pe mesaje care criticau compromisul dintre liberali și socialiști și diluarea măsurilor conservatoare.

După aceasta a urmat resuscitarea Alianței Dreptate și Adevăr sub formula FC+PNȚCD. Încercarea de a folosi brandul care i-a permis lui Traian Băsescu să câștige scaunul prezidențial este interesantă, dar nu are mari șanse de reușită pentru că electoratul este conștient de tentativa de reciclare a numelui – o formă politică lipsită de fondul acelei perioade.

Trebuie să ținem cont de faptul că MRU dorește să atragă un electorat format din elite, iar aceasta este o abordare foarte diferită față de discursul cu priză populară pe care îl utiliza Traian Băsescu atunci când era în plin avânt de la Primăria Capitalei spre funcția prezidențială. Deși probabil și-ar dori să aibă parte de un succes similar, lui Ungureanu îi lipsește acel factor special pe care unii dintre adversarii săi politici – precum Crin Antonescu – îl au.

Pentru un om care dorește să unifice dreapta românească, aliații pe care MRU și-i alege sunt departe de a fi reprezentanții de drept ai partidelor liberale. Refuzul lui Ungureanu de a colabora cu liderul PNL Crin Antonescu este de înțeles – nu dorește să se așeze în umbra acestuia și nu acceptă faptul că PNL își consolidează poziția ca principalul partid de pe dreapta eșichierului politic românesc.

Dar această rivalitate pare a fi bazată pe o speranță deșartă – MRU nu se considera a fi un simplu adversar politic al lui Crin Antonescu, ci se vede contracandidatul acestuia la alegerile prezidențiale din 2014.

Faptul că Ungureanu nu dorește să colaboreze cu Antonescu, dar are ochii ațintiți cu poftă spre Partidul Național Liberal și spre președinție lasă să se creadă că liderul Forței Civice a renunțat să mai păstreze ambele picioare ferm așezate pe pământ. Asta pentru că, cel puțin deocamdată, Crin Antonescu și PNL sunt într-o strânsă legătură din punct de vedere al succesului și al scorului electoral. Ungureanu nu este într-o poziție care să-i permită să facă distincție între cei doi, cu atât mai puțin să genereze o fractură.

A sosit timpul ca Mihai Răzvan Ungureanu să se decidă asupra priorităților sale și să nu mai urmărească atât de multe obiective disparate și funcții înalte. Ori dorește să fie un lider politic puternic pentru dreapta românească, care să lucreze de la firul ierbii pentru a construi „unitatea în acțiune” la care face referire, ori se lasă purtat de visele ușor arogante de a ajunge personajul cheie de la Cotroceni.

În plus, pentru a avea parte măcar de un nivel limitat de succes, Ungureanu trebuie să-și selecteze cu atenție aliații. Deocamdată mai este văzut doar în preajma unor personaje controversate precum Aurelian Pavelescu, Cristian Dan Popescu (plecat în septembrie 2012 din PNL) și fostul contracandidat al lui Dan Voiculescu, Iulian Crăciun.

Dar înainte de toate, MRU are nevoie de o campanie de imagine reparatorie. Scandalul cheltuielilor din timpul Guvernării Ungureanu, când au fost aruncați bani din fondurile publice pe diverse accesorii și produse de lux, a lăsat un semn adânc asupra credibilității liderului Forței Civice, aruncându-l în ridicol.

Așadar, prin dialog, consultări, cooperare și compromis poate Mihai Răzvan Ungureanu ar putea avea șanse să iasă din izolarea în care se află pe scena politică dâmbovițeană. Dar deocamdată, deși acesta lansează mesaje de unificare spre toate organizațiile de dreapta, puțini actori politici se arată cu adevărat dispuși să colaboreze deschis cu acesta - cu atât mai puțin să-l desemneze „conducătorul suprem”.

MRU îi vrea pe toți – dar pe MRU cine îl dorește?

loading...

Ştirile orei

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ