ECONOMICA.NET După moartea Nabucco, kazahii se oferă să ne aducă gaze caspice

| 02 iul, 2013

Kazahstanul intenţionează să ia locul Azerbaidjanului în ecuaţia aprovizionării cu gaz caspic a României. Ţara deţine suficiente rezerve de gaz iar o parte din el ar putea ajunge în România chiar prin South Stream, proiectul rival al defunctului Nabucco. Cât de fezabil este acest proiect analizează ECONOMICA.NET.

Kazahstanul, ţara cu care România şi-a consolidat recent legăturile de afaceri în urma rezolvării pe cale amiabilă a conflictului creanţei Petromidia, şi-a oferit disponibilitatea să exporte gaze naturale în România, după ce partenerii proiectului Şah Deniz din Azerbaidjan au exclus proiectul Nabucco de pe lista traseelor prin care gazul din Caucaz urmează să ajungă în Europa.

În cadrul vizitei pe care premierul român Victor Ponta a făcut-o zilele trecute în Kazahstan, omologul său de la Astana i-a propus livrarea de gaze naturale din Kazahstan printr-o extensia a viitoarei conducte South Stream, din Bulgaria spre România. Informaţia a fostă făcută publică chiar de Guvenul României.

South Stream, singurul proiect început

South Stream este singurul proiect din domeniul gazului apropiat de România a cărei construcţie a fost deja demarată. Gazoductul de 2.380 de kilometri, ale cărui costuri sunt estimate la 16,5 miliarde de euro, ar trebui să permită Rusiei să livreze anual 63 de miliarde de metri cubi de gaze naturale către Europa. Construcţia a fost demarată deja la finalul anului trecut.

Volumul South Stream ar reprezenta circa 10% din consumul estimat pentru UE în 2020, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Pentru comparaţie, consumul actual de gaz al României este de 12 miliarde de metri cubi pe an.

Gazoductul Rusiei va fi construit pe sub Marea Neagră până în Bulgaria, după care va tranzita Serbia, Ungaria, Slovenia şi Italia, evitând teritoriul Ucrainei, pe unde trec deja volume importante de gaze naturale destinate Europei.

Propunerea vine la doar o zi dupa esecul oficial al proiectului Nabucco, care ar fi trebuit sa aduca în Europa, prin România, gaze naturale din Azerbaidjan. Partenerii din proiectul Şah Deniz au ales însă proiectul TAP, Trans-Adriatic Pipeline, prin care gazul ajunge din Turcia în Italia.

Cât de fezabilă este propunerea kazahilor

Deşi nu are potenţialul Azerbaidjanului, Kazahstan dispune şi el de numeroase rezerve de gaze naturale, asociate cu importantele resurse de petrol pe care le deţine. Conform calculelor BP, ţara are rezerve certe de 1,3 miliarde de metri cubi, adică 0,7% din rezervele globale. La un consum de 19,7 miliarde de metri cubi, cât a înregistrat anul trecut, gazul i-ar ajunge pentru aproape 66 de ani, o cifră mai mare chiar şi decât cea a Federaţiei Ruse. 80% din rezervele de gaz ale Kazahstanului se situează în patru câmpuri petroliere: Karachaganak, Tengiz, Imashevskoye şi uriaşul zăcământ Kashagan, din Marea Caspică.

Momentan, Kazahstanul importă o parte din consumul său de gaze, din mai multe cauze: reţeaua naţională de gaz nu ajunge încă toate regiunile (Kazahstanul este a noua ţară din lume, ca suprafaţă), iar o parte din gazele extrase sunt reinjectate în puţurile petroliere. Situaţia se va schimba însă curând. Pe de o parte vom asista la o creştere graduală a producţiei giganticului zăcămând Kashagan. Pe de altă parte în zonă se derulează mai multe proiecte de infrastructură, şi pe relaţia est, cu China, şi vest, cu Rusia şi Europa, astfel încât gazul kazah poate ajunge mai usor la locurile de consum: unul din aceste proiecte presupune legarea zonei caspice de nord-estul Mării Negre. Odată intrat în sistemul rusesc de conducte, gazul poate lua calea South Stream, asta evident în condiţiile în care ruşii vor accepta sa transporte şi alt gaz decât cel livrat de Gazprom. Kazahstanul nu are însă relaţii încordate cu Rusia, iar cooperarea energetică dintre cele două state este o realitate.

Compania naţională de petrol şi gaze a Kazahstanului – KazMunayGas a anunţat la finele lunii aprilie că va investi aproximativ 9,9 miliarde USD în urmatorii 10 ani pentru dublarea rezervelor de ţiţei şi gaze condensate, la 1,5 miliarde tone. Pentru perioada 2012-2016, compania va aloca peste 3,6 miliarde USD pentru programul de explorare geologică din Kazahstan (4.650 km de cercetare seismica 2D, 11.970 km patrati de cercetare seisimică 3D, 435 de sonde de prospectare si explorare).

Producţia actuală de gaze naturale din Kazakstan este de 25 miliarde de metri cubi, din care KazMunayGas - 4,9 miliarde mc3 (13%). Compania opereaza şi reţeaua naţională de transport a gazelor naturale, capacitatea totală de tranzit fiind de 110,6 miliarde mc3 şi face legatura între Rusia, Turkmenistan, China şi Uzbekistan.

Pe de altă parte, guvernele român şi kazahstanez sunt parteneri într-un fond de investiţii care va avea pe mână pana la un miliard de dolari, convenit după stingerea conflictului legat de creanţa Petromidia. KazMunayGas a pus pentru început 150 de milioane de dolari în fond. Statul român va fi acţionar la cu 20%, participaţia în valoare de 30 de milioane de dolari fiind oferită de compania kazahă cu titlu gratuit.
Fondul de investiţii va atrage, pe lângă contribuţia KazMunayGas, şi finanţări suplimentare de pe piaţa financiară, estimarea de capital atras ridicându-se la un milliard de dolari.

"Fondul de investiţii reprezintă un parteneriat strategic între două state - România şi Kazakhstan ce permite dezvoltarea sectorului energetic intern, dar şi a rolului României în regiunea Mării Negre şi Uniunea Europeană. Grupul Rompetrol este deţinut integral de compania naţională de petrol şi gaze din Kazakhstan - KazMunayGas, investiţiile realizate de aceasta în România depăşind suma de două miliarde dolari (perioada 2007-2012)" se arăta într-un comunicat al grupului Rompetrol, emis acum câteva luni.

Interes sporit pentru Marea Neagră

Interesul KMG în regiunea Marii Negre reprezintă o dezvoltare strategică pentru crearea unei punţi de legătură între resursele energetice şi Europa. Astfel, compania este unicul acţionar al Grupului Rompetrol (rafinării, depozite, benzinării, terminal maritim petrolier cu o capacitate de descărcare de 24 milioane tone pe an), al operatorului terminalului petrolier din Batumi Georgia, KazMortransflot – companie ce are două tancuri petroliere de tip Aframax (115.000 tdw), si deţine 19% din Caspian Pipeline Consortium (CPC), operatorul conductei de transport ţiţei dintre zacămintele din vestul Kazahstanului şi portul de la Marea Neagra - Novorossiysk Rusia.
Cu o lungime de 1.510 km, conducta are o capacitate de tranzit de 28,2 milioane de tone pe an. După finalizarea lucrărilor de extindere a conductei, se estimează o capacitate a CPC de 67 milioane tone de ţiţei anual, din care 50 de milioane provenite din resursele Kazakhstanului.

Compania si-a propus pentru regiunea Marii Negre o intensificare a livrărilor de ţiţei, pana la 64 milioane de tone in 2020, capacitatea anuala de procesare a rafinariei Petromidia fiind in prezent de 5 milioane de tone.

loading...

Ştirile orei

ECONOMICA.NET

STIRIDESPORT.RO

ROMANIATV.NET

Comentarii
Adauga un comentariu nou
COMENTARIU NOU
Login
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ