Eutanasierea maidanezilor, o neglijență în serviciu pentru liberal-democrați

Cazul eutanasierii câinilor fără stăpân a fost încă un prilej pentru fostul primar general Traian Băsescu să-și ascundă încă una din multele nerealizări sub covor. Pentru președintele Traian Băsescu, a fost încă o ocazie să încerce să-și subordoneze guvernul, de la înălțimea sarcinilor-apel trasate de la Cotroceni.

Detaliul ridicol că o lege există în acest sens și că nu încape loc de OUG în acest caz, nu a fost în măsură să oprească mecanismele propagandei de dreapta. Toți liberali-democrații care s-au perindat pe la posturile de televiziune au adoptat tactica favorită a lui Băsescu: admite că ai greșit și jumătate din vină ți-a și fost iertată. Cealaltă jumătate nu se pune, așa că problema e ca și rezolvată.

Dacă în legătură cu vina fostului primar general Băsescu nu prea mai e loc de dubii, culpa colectivă a pedeliștilor pare mai neclară și diluată. Criza câinilor fără stăpân a fost provocată la acea dată de acesta, exacerbată și extrem de prost gestionată de Traian Băsescu. Primarul general de atunci nici nu a fost prea interesat de responsabilitățile de edil, după cum bine ne amintim Traian Băsescu folosindu-se de acea funcție ca de o simplă trambulină electorală în cursa pentru Cotroceni. Dar pedeliștii au avut puterea trei ani în Parlament, detaliu care ridică mari semne de întrebare referitoare la nonșalanța cu care pozează mai nou în victime.

Cum poți să declari că-ți recunoști greșeala privitor la asumarea răspunderii pe legea câinilor, când pentru ani de zile ai avut majoritate și ai făcut legea în Parlament? Pur și simplu, în legătură cu legea câinilor nu a existat interes și voință politică, în cel mai bun caz liberali-democrații făcându-se vinovați de indolență și chiul. În cel mai rău caz, liberali-democrații au fost mult mai interesați de jocurile și aranjamentele lor politice, care nu erau deloc în zona interesului public, acolo unde legislația ar fi trebuit modificată imediat, conform recomandărilor CCR.

Dar liberali-democrații au construit  o tradiție în acest sens: CCR este sacrosanctă când aduce hotărâri împotriva adversarilor PDL, în schimb poate fi ignorată fără probleme când le dă liberal-democraților de lucru...