Imunitatea și declarația politică în viziunea lui Macovei – pot să mint cât vreau eu

Decizia Înaltei Curți a căzut ca un trăznet asupra celei care și-a construit întreaga carieră politică pe atacul murdar, sub centură, bazat pe calomnie și denigrare. Implicit, decizia ICCJ îl lovește indirect și pe președinte, cel care a promovat-o pe Macovei în politică și a utilizat-o intensiv în nenumărate ocazii pentru a-i desființa pe cei care au îndrăznit să i se opună.

Este semnificativ în acest sens episodul din vara anului 2012, când Macovei a ”condus” acțiunea de denigrare în exterior a inițiatorilor suspendării președintelui, împânzind cancelariile occidentale cu minciuni despre presupuse încălcări ale statului de drept și lovituri de stat. Chiar dacă de la acel moment încoace s-au depus nenumărate eforturi pentru a restabili adevărul și a-i convinge pe partenerii occidentali că lucrurile nu stau nici pe departe așa cum a încercat să îi convingă Monica Macovei, România încă plătește factura pentru ceea ce s-a întâmplat în vara lui 2012.

În lumina deciziei Înaltei Curți, Monica Macovei își pierde însă orice credibilitate pe care ar mai putea-o avea în ochii partenerilor externi. Este firesc că o persoană condamnată definitiv pentru calomnie și minciună nu va mai putea niciodată să fie considerată o sursă credibilă de informație, ceea ce anulează de facto șansele pe care Monica Macovei le mai avea de a mai funcționa ca un agent de dezinformare.

Așa stând lucrurile, Monica Macovei a reacționat cu virulență împotriva deciziei ICCJ, încercând din toate puterile să găsească o portiță prin care să scape basma curată și să își dezlipească de pe frunte eticheta de calomniatoare. A dat uitării într-o clipită discursul despre respectul față de deciziile justiției și a amenințat că va cere CEDO să-i ”repereze” onoarea pătată. “Nici pentru mine, nici pentru Şova, procesul nu se încheie aici: voi depune plângere la CEDO, a cărei jurisprudenţă o cunosc foarte bine”, a anunțat Macovei, demonstrând astfel încă o dată că nu are nicio reținere în a lupta împotriva statului român – care ar fi citat la CEDO în calitate de pârât dacă europarlamentarea își va duce amenințarea până la capăt.

De asemenea, este interesant de remarcat faptul că Macovei utilizează ca argument suprem al nevinovăției sale faptul că nu a invocat în procesul cu Dan Șova imunitatea la care este îndreptățită ca europarlamentar. Și în acest caz, Macovei dezinformează cu bună știință, în condițiile în care instituția imunității nici nu ar fi putut fi invocată într-un proces care vizează o chestiune privată, fără legătură cu activitatea politică desfășurată în Parlamentul European. În plus, nu s-a inventat încă o imunitate care să poată să ascundă minciunile sfruntate ale eurodeputatei.