Partidul Mișcării Populare – o comedie de cetate, cu două Elene și un cavaler servant

Pe vremea comediilor mute, în alb-negru, astfel de secvențe abundau, spre deliciul copiilor care am fost. Acum urmează să le rememorăm, amuzați, în culori și la rezoluție maximă, dar fără să căutăm prin cinematografe. Este suficient să privim cu atenție busculada caraghioasă care se creează deja la porțile butaforiei politice cu mai mulți șefi decât membri, ați ghicit deja, Partidul Mișcarea Populară. Cât de populară va fi această mișcare vor vedea chiar cei implicați cu inconștiență benevolă, când vor fi nevoiți să populeze sediile acelea goale și mitingurile rătăcite prin provincia indiferentă. Nu am fi crezut niciodată că tocmai din politică o să vină semnalul clar că, iată, există Dumnezeu și acesta nu bate cu parul. Ardem de nerăbdare să-i vedem pe toți foștii consilieri, ”valoarea lor”, din ograda cucului de la Cotroceni, cum vor căra ”motivație” electorală cu gălețile și sacoșele de partid, prin comunele patriei pe care au cam uitat-o de zece ani încoace. Cum își vor murdări aceștia manșetele, ridicând în piața satului simbolul electoral suprem deasupra capului: kilogramul de făină sau mălai, semnalul distinct al unor altfel de băi de mulțime! Cum li se vor răsturna bidoanele de ulei prin limuzinele care nu vor mai mirosi în veci ca înainte, a tămâie de la neprihănita Macovei sau a parfumuri fine marca MRU...

Dar gloria justiției divine își intră cu adevărat în drepturi mai ales în privința celor două Elene, care se vor ciocni discret, cap în cap, la intrarea noii și fantomaticei însăilări politice. Ehei, ce chestii interesante ne așteaptă, fraților, să vedem ca-ntr-o telenovelă sud-americană care-i mai iubită, fiica sau... preferata și cum se va împărți la două gloria împuținată a celui care ne apare la genericul de final din ce în ce mai ridat de griji și probleme.