PDL își recunoaște încă o dată eșecul la guvernare

Vasile Blaga și Gheorghe Flutur au anunțat recent cu titlu de mare mândrie că vor lansa  programul pe agricultură, mediu şi dezvoltare rurală, ce va conține soluții la gravele probleme cu care se confruntă agricultura româmnească. PDL a descoperit abia acum (!) că „agricultura este extrem de importantă” și că ar trebui să fie „motor de creştere economică, nu de subzistenţă”.

Mai mult, este halucinant cum fostul partid de guvernare a descoperit abia acum că nu se fac investiţii în agricultură, din cauza incertitudinii proprietăţii şi a evidenţei ei în cartea funciară, că importurile cresc îngrijorător în raport cu exporturile și că există evaziune în agricultură. „Sunt lucruri care ne dau de gândit” (!), a spus Vasile Blaga, după ce a constatat și el, în final, că cei patru ani de guvernare portocalie au însemnat o sumbră parenteză în istoria postcomunistă a României. După cei patru ani de guvernare, în care chiar Vasile Blaga, în calitate de ministru al Dezvoltării (și apoi Elena Udrea), promitea rezolvarea problemei cadastrului (și, implicit, a regimului juridic al proprietății) în România, ajunge acum să constate că există această problemă și că nu este rezolvată. Este trist și pentru domnia sa, și pentru România că a fost condusă de astfel de partide iresponsabile.

Tot recent PDL ne-a amenințat și cu cu lansarea viziunii sale despre dezvoltarea regională. Din nou, nu este nimic rău în sine că un partid (de opoziție) vine cu o propunere alternativă. Dar nu putem să nu ne întrebăm cum de în perioada în care au fost la guvernare și au folosit intens tema regionalizării în discurs, nu au concretizat acest proiect. Să ne amintim că Emil Boc a vorbit despre regionalizare, în mai 2011, dar nu a venit cu niciun proiect concret, deși era la guvernare și pretindea că vrea să demareze și să finalizeze acest proiect. Faptul că nu a existat niciun proiect și faptul că nu au făcut niciun pas în această direcție arată că, de fapt, nu au avut nicio clipă intenția să-și asume această reformă. Singurul scop al lansării temei în 2011 a fost mascarea agendei publice și media cu un subiect cu potențial constructiv, într-un moment în care cota de credibilitate și de încredere a partidului era la limite foarte scăzute.

La fel s-a întâmplat și cu alte teme pe care acum PDL le prezintă public ca și cum ar fi idei noi: reducerea numărului de parlamentari și revizuirea Constituției. Sunt teme pe care le-a folosit când era la guvernare, dar pe care nu și le-a asumat în realitate niciodată. Și acest lucru este dovedit de faptul că acest partid fără vlagă vine acum, după doar câteva luni de la pierderea puterii, să ofere soluții la problemele pe care trebuia să le rezolve cu maximă urgentă și prioritate, în perioada 2008-2012.

Prin acest tip de demers, cei de la PDL nu fac ceea ce probabil vor să pară a fi, și anume opoziție constructivă, ci doar își recunosc eșecul guvernării și faptul că singura „viziune” de guvernare a PDL a fost austeritatea. Mai mult, dovedesc o tristă rupere de realitate, care nu face decât să îngroape și mai mult partidul.