Ponta tace şi face!

Nu mică a fost surpriza tuturor, inclusiv a detractorilor de serviciu, să vadă contracte semnate, proiecte de infrastructură demarate sau în grafic, staţii de metrou în care calendarul lucrărilor a fost devansat. Toate acestea sunt, ne place, nu ne place, conectate de stilul managerial impus de premierul Victor Ponta la jobul său, adică la Guvern.

Analizând discursul primului-ministru, vom observa că unul din laitmotivele acestuia în raport cu Traian Băsescu şi cei din PDL este să amintească în permanenţă românilor că ei, adversarii săi, „sunt cu vorba”, iar el, Ponta, este „cu faptele”. Ultimele luni tind să îi dea dreptate lui Ponta. România, prinsă la mijloc, pare să intre într-o logică mai riguroasă, în care lucrurile chiar se întâmplă, iar gargara este ignorată.

Vizita premierului chinez, alături de ceilalţi şefi de guvern din Europa, a fost doar cireaşa de pe un tort la care Ponta a contribuit din plin în ultimele luni. S-au semnat acorduri de colaborare cu chinezii, câte nu a văzut România în ultimii ani! Asta în contextul în care una din marotele criticilor băsişti era faptul că România nu reuşeşte să atragă investiţii străine. Acum, puşi în faţa faptului împlinit, aceiaşi critici, duşi în corzi de pumnii de euro atraşi de Ponta, au schimbat în cel mai ilogic mod cu putinţă placa. Ce spune aceştia? România a semnat contracte cu chinezii atât de mari, încât nu vom fi în stare să ne ţinem de cuvânt şi să trimitem chinezilor produsele pe care ne-am asumat că le vom trimite. Argument echivalent cu un adevărat atac la adresa logicii.

Subiectul sprijinului Republicii Moldova este al doilea lucru făcut de Ponta, pe care premierul a preferat să îl trateze mai degrabă pragmatic, fără să se bată cu pumnii în piept. În oglindă, Băsescu este cel care le-a promis moldovenilor marea cu sarea, conductă Iaşi-Ungheni, 100 milioane euro ajutoare prin ministerul lui Udrea, cetăţenii româneşti şi burse pentru elevi şi studenţi. Ponta a inaugurat lucrările la conductă, iar în decembrie aceasta va fi finalizată. Ponta a luat măsurile necesare redeschiderii studioului TVR în Republica Moldova, în contextul în care postul public nu mai emitea în ţara vecină de 7 (şapte!) ani cu Băsescu la Cotroceni. Ponta şi-a asumat misiunea de a ajuta vecinii de peste Prut să pună la punct un sistem SMURD şi tot el a alocat bani pentru plata a peste 5000 de burse pentru tinerii moldoveni. Pentru toate astea, Băsescu iese pe TV şi se bate cu pumnii în piept.

Tema metroului din Drumul Taberei este al treilea exemplu grăitor. Ponta insistă pe continuarea lucrărilor, alocă bani în acest sens, se înţelege cu cei de la Bruxelles ca linia să fie prinsă pe finanţare europeană şi, surpriză, demersurile chiar prind contur! Distanţa dintre primele două staţii este atinsă de cârtiţele mecanizate în timp-record, constructorii devansează calendarul lucrărilor şi spun că, per ansamblu, şantierul este în grafic. Adică se va face la timp!

Ce face Băsescu în tot acest timp? Gargară televizată! Iese pe TV şi spune, cu o voce gravă, demnă de un Martin Luther King de Murfatlar, că el visează la ziua în care ne vom uni cu fraţii moldoveni. Pune de un desant la Iaşi-Ungheni, în contextul în care ţevile conductei încă erau în Portul Constanţa, şi strigă că ţevile nu sunt băgate-n pământ. Speră, ironic, ca România măcar să ia toţi banii de la chinezi. Bate apropo-uri savante cum că metroul din Drumul Taberei nu se va face în vecii vecilor. Ce face Ponta în tot acest timp? Tace şi... face. Omul îşi vede de treabă, pentru că, nu-i aşa, un alt proverb românesc (suntem o naţie plină de înţelepciune populară) spune aşa: câinii latră, ursul merge.

În spatele celor doi s-au aşezat cele două Românii, cea care vrea gargară şi porcăială vs. cea care vrea ca lucrurile să se întâmple. Dacă este să ne uităm pe orice sondaj, concluzia este foarte simplă: avantaj Ponta!