Antonescu aduce cu Băsescu și invers

Marile spirite se întâlnesc, se spune, și ce este frumos, valabil și interesant în istorie, în știință sau în cultură, devine brusc dubios când vine vorba de politică, mai ales când spiritele respective se mai dovedesc a fi, cel puțin declarativ, chiar adversari politici de neîmpăcat.

Vom ridica în acest sens sprânceana de rigoare, mai ales că cei la care ne referim sunt nimeni alții decât Traian Băsescu și Crin Antonescu. Departe de noi intenția să-l periem pe unul sau să-l acuzăm pe celălalt, dar credem sincer că românii care vor fi chemați la urne, la prezidențiale, în 2014, vor dori în primul rând schimbare, adică un altfel de președinte, alte atitudini și de ce nu, o altă filosofie din partea celui care va fi ales pentru cel puțin un mandat în funcția de șef al statului.

Din acest punct de vedere, prea desele asemănări dintre liderul liberalilor și cel pe care-l consideră de pe acum predecesorul său la Cotroceni, ne lasă un gust amar. Ne punem în situația cetățeanului care va pune ștampila la urne pe Crin Antonescu numai pentru a descoperi cât de curând că a ales tot un Băsescu, dar mai mic, cu freză pe o parte și cu ochi albaștri.

Să privim deci în retrospectivă pentru a privi luările de poziție în care Antonescu a zis ca Băsescu, Traian a zis precum Crin și amândoi, în perfectă sincronizare, l-au luat adeseori în colimator pe același Victor Ponta.

Cazul Roșia Montană a fost prilejul ideal pentru cei doi politicieni antagoniști să dovedească că extremele se întâlnesc. Amândoi au aceleași păreri despre locurile de muncă promise de compania minieră, opinează la fel despre graba premierului Ponta de a rezolva această problemă și se tem, în același fel, că simpla lor intervenție pe această problemă ar putea determina reacții adverse din partea tuturor celor implicați.

Și unul și celălalt se întreabă retoric în legătură cu motivațiile posibile ale premierului în acest caz. Dar să remarcăm că, dacă Traian Băsescu are motive să fie curios, nefiind în relații cu premierul, Crin Antonescu nu-și poate justifica interogările retorice, în cazul domniei sale fiind suficient un simplu apel telefonic pentru a afla direct de la Victor Ponta cum stă treaba.

Dar, concluzia cea mai importantă este că, surprinzător, pe cazul exploatării miniere atât președintele cât și liderul liberal sunt de părere că proiectul legislativ ar trebui retras. În problema câinilor comunitari nici nu mai are sens să detaliem, Crin Antonescu declarându-și public preferința pentru soluția enunțată de președintele Băsescu, pe motiv că ”e mai logică”.

Diferența notabilă în acest caz fiind, totuși, că ambii au preferat de această dată să pună tunurile pe primarul Sorin Oprescu.
Un alt subiect pe care cei doi se dovedesc a nu fi chiar atât de antagoniști este, o să râdeți, Justiția. Bine, e drept, ar trebui să faceți un mic efort de memorie, pentru a vă aminti de acel Băsescu care fezanda bine sistemul judiciar românesc, exact în perioada în care făcea și numiri pe bandă rulantă într-un volum și o cadență nemaiîntâlnite.

Practic, în cele două mandate ale sale Traian Băsescu a exercitat o presiune uriașă asupra Justiției prin numiri, destituiri și avansări mai multe decât cei doi președinți care l-au precedat la un loc. Pe vremea când încă nu terminase de fasonat zâmbetul pe chipul zeiței legate la ochi, Traian Băsescu nu se sfia să declare prin 2006, 2010 sau chiar 2011 că Justiția eliberează infractori, comite abuzuri când își permite să judece și spețele primăriei sau ale consiliului municipal și că Justiția română luată in corpore este alcătuită din birocrați incompetenți și prăfuiți.

Părerea ”justițiarului” Băsescu la acea dată, în 2010, seamănă ca două picături de apă cu opiniile de azi pe care le enunță Crin Antonescu. Citatul care spune multe în acest sens ar fi următorul: „Niciodată justiţia vreunui stat al Uniunii Europene n-a făcut atâta rău ţării pentru care lucrează cât a făcut Justiţia română”. (Traian Băsescu, decembrie 2010). Acum, în anul de grație 2013, Traian Băsescu pare mult mai împăcat cu mecanismele Justiției, dovadă că s-au schimbat și raportările. Președintele acum doar dă telefon, pentru a-și comunica nemulțumirea în mod nemijlocit unui magistrat al statului român: "Discuţia pe care am avut-o cu procurorul general ieri, înainte de a trimite pe fax, sau poate aproape simultan, revocarea lui Papici. Eu l-am sunat să-i spun 'Nu e bine, domnule procuror general!'" (Traian Băsescu, 3 octombrie 2013).

Părerile liderului liberal pe această problemă sunt prea proaspete ca să vă fie necunoscute. Pentru Crin Antonescu atât Parchetul cât și DNA sunt comandouri sau partide politice conduse de oameni de casă. Preocuparea principală a Justiției române fiind aceea de a tracasa, hărțui și persecuta cu predilecție liberali, desigur...

Din păcate lista acestor asemănări și coincidențe tinde să crească de la o zi la alta, semnalând electoratului român că există acolo, undeva în adâncuri mai multe afinități decât deosebiri și că există riscul ca românii care-și doresc o schimbare la vârf în 2014 să fie serviți din nefericire cu aceeași Mărie dar cu altă pălărie.