Banii pentru şcoală – o problemă naţională

Ideea celor de la Gândul porneşte de la modul în care sistemul este finanţat. Principiul conform căruia finanţarea urmăreşte elevul nu acoperă decât salariile celor din educaţie, fondurile pentru investiţii într-o anumită clasă fiind inexistente. Astfel, apar finanţările paralele, de tipul fondului clasei sau al şcolii, prin care părinţii nu fac altceva decât să dea bani sistemului de învăţământ românesc. Din nefericire, acest sprijin nu este unul legal, deşi sumele strânse anual se ridică la nivel naţional la mai mult de 300 de milioane de lei. Propunerea celor de la Gândul este ca aceste sume să fie legalizate, deşi până în prezent nu au precizat maniera în care să se realizeze acest lucru. Soluţia ONG-urilor este singura legală la acest moment, dar este apreciată ca fiind extrem de greu de implementat deoarece majoritatea părinţilor nu au experienţă în domeniul adminstrării problemelor financiare pe care le presupune o astfel de organizaţie.

Despre necesitatea legalizării acestor sume complementare a vorbit recent şi ministrul Educaţiei, Remus Pricopie. Aflat la Ploieşti la deschiderea noului an şcolar, ministrul a apreciat că fondul clasei reprezintă o fraudă şi că practica în forma sa curentă trebuie să înceteze.

Declaraţia de săptămâna trecută nu este singura luare de poziţie a minstrului în ceea ce priveşte sumele strânse de profesori, pe 16 mai el afirmând că trebuie găsite metode prin care aceste fonduri să fie scoase la lumină, apreciind şi că soluţia gestionării banilor prin ONG-uri este cea mai bună. Avantajul unei asemenea opţiuni ar fi acela că părinţii ar putea decide, pe lângă sumele donate, ca acei 2% din impozitul pe venit să fie transferat către ONG-ul corespondent clasei sau şcolii în care învaţă copii lor.