Cum arată o zi din viaţa Papei Francisc

Se spune despre Jorge Bergoglio că a fost dintotdeauna foarte matinal și că indiferent că era arhiepiscop la Buenos Aires sau acum Suveran Pontif, stilul lui de viață rămâne neschimbat.

Decât să urmeze obiceiurile Vaticanului, mai bine le schimbă el pe cele ale cardinalilor. Papa Francisc a refuzat să locuiască în Palatul Apostolic și a preferat un apartament în Domus Sanctae Marthae, în spatele unei benzinării. Acum, sincer, cine să schimbe un palat pe un apartament într-o clădire cam plictisitoare? Acesta nu a fost însă un sacrificiu pentru papa Francisc, ci dimpotrivă, pentru că se simte mult mai bine într-un astfel de mediu, fiind complet dependent de muncă. La Santa Marta nu este nimic care să distragă atenția. Nicio frescă de Rafael sau vreo sculptură de Bernini. Doar pereți albi, plante și o podea de marmură curată.

Despre simplitate – se spune că un tânăr cardinal s-a trezit cu Papa în ascensor și a fost atât de surprins încât a exclamat ”Sfinte părinte!” la care papa Francisc i-a răspuns amuzat ”Sfinte fiu!”. În aparițiile în fața presei papa Francisc este la fel de modest și comunicativ. Când nu își găsește cuvintele în italiană se întoarce către cardinali și îi intreabă direct.. come se dice?

”Viața mea este pe cât de normală pe cât se poate. La fel de normală ca a unui preot, așa cum și sunt”. Intr-o discutie liberă cu copiii elevi la un colegiu iezuit, suveranul pontif marturiseste ca nu este usor să renunți la familie și prieteni atunci când decizi să fii preot cu o misiune.

Papa Francisc își începe ziua cu omilia, eveniment parțial public, parțial privat, în fiecare zi la ora 7. La ora 8 este timpul pentru micul dejun, tipic italian. Santa Marta are o cantină proprie, în subsolul clădirii, unde Suveranul Pontif mănâncă alături de câțiva oaspeți. La fel ia prânzul și cina. Altfel, le mai face și surprize angajaților de la Vatican, care s-au trezit cu Papa Francisc într-o altă sală de mese, așteptând cu tava goală să-și primească porția, spunând că mâncarea e mai bună acolo ca la Santa Marta. Suveranul pontif își gestionează singur o bună parte din agendă și îi sună direct pe cei cu care vrea să stea de vorbă – cum ar fi prietenii din Argentina sau necunoscuți care i-au scris mesaje care l-au emoționat. Ziua se încheie așa cum a început, în rugăciune și cu o masă frugală. Suveranul pontif recunoaște însă un lucru - și-ar dori să iasă să se plimbe în afara zidurilor cetății dar acest lucru este imposibil. Nu neapărat din rațiuni de securitate, ci pentru că oriunde s-ar duce, oamenii s-ar aduna în jurul lui cu miile.