Dr. Oetker livra budincă naziştilor pe front. Cum a devenit una dintre cele mai cunoscute companii din lume

Aceasta a fost nu doar o tragedie personală pentru cadetul de 28 de ani, ci şi o pierdere pentru una dintre afacerile care furnizau mărfuri pentru soldaţii germani aflaţi în prima linie a frontului în Al Doilea Război Mondial, OHG.

Rudolf-August Oetker a primit per­misie permanentă pentru a prelua con­tro­lul afacerii de familie în octombrie 1944. De-a lungul următorilor 60 de ani, fostul ofiţer SS, care şi-a făcut pregătirea în lagărul de concentrare de la Dachau, şi-a adăugat treptat în portofoliu partici­paţii la afaceri din domeniul naval, ali­mentar, al băuturilor, bancar şi hotelier, construind astfel un conglomerat cu mai mult de 26.000 de angajaţi şi venituri anuale de 10,9 miliarde de euro, scrie Bloomberg.

„Oamenii din companie îl văd în continuare ca pe un erou, care a dez­vol­tat compania la dimensiuni uriaşe după război“, a afirmat Sven Keller, coautor al unui studiu comandat de Dr. August Oetker UG privind implicarea familiei în Al Treilea Reich. „Trebuie să vezi ambele feţe ale unei persoane.“

Oetker a murit în 2007, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urmă opt copii din trei căsnicii – Rosely Schweizer, August Oetker, Bergit Douglas, Christian Oetker, Richard Oetker, Alfred Oetker, Carl Ferdinand Oetker şi Julia Oetker – pre­cum şi un imperiu evaluat la 12 mld. dolari, conform Indexului Miliardarilor alcătuit de Bloomberg.

Copiii săi nu au apărut niciodată individual în vreun clasament internaţional al averilor.

„O dinastie stabilă“

Fiecare dintre copiii lui Oetker şi familiile acestora controlează câte 12,5% din Dr. August Oetker KG, cu sediul în Bielefeld, o companie de tip holding în care sunt incluse toate afacerile, potrivit lui Jorg Schillinger, purtătorul de cuvânt al grupului.

„Ei sunt o dinastie foarte stabilă“, spune Rudiger Jungbluth, autor al cărţii „Die Oetkers“ – biografia familiei Oetker, într-un interviu acordat în decembrie. „Ei nu şi-au mutat holdingul în Elveţia, cum au făcut alte afaceri de familie germane.

Primul pas către ceea ce avea să devină o avere uriaşă a fost făcut în 1891, când farmacistul August Oetker a început să vândă praf de copt care putea fi depozitat pe perioade mai lungi şi care nu modifica gustul produselor coapte. El a fost şi primul din Germania care a scos pe piaţă pliculeţe cu praf de copt şi de praf de budincă, potrivit biografiei.

Apropierea de nazişti

Singurul său copil, Rudolf, a fost ucis în bătălia de la Verdun, din Franţa, în 1916, pe când era ofiţer în armata germană. Trei ani mai târziu, soţia lui Rudolf, Ida Meyer, s-a căsătorit cu Richard Kaselowsky, un prieten apropiat al soţului său decedat. Kaselowsky şi un frate mai mic de-al lui August, Louis Oetker, au preluat conducerea afacerii în 1921.

Cei doi au construit noi fabrici şi şi-au diversificat afacerile în Germania, care au ajuns să cuprindă şi producătorul de maşini de cusut Kochs Adlernaehmaschinen Werke AG şi producătorul de fosfaţi Chemische Fabrik Budenheim AG.

Când Louis Oetker a murit în 1933, Kaselowsky era deja membru al partidului nazist, iar Adolf Hitler devenise cancelarul Germaniei.

La sfârşitul anilor 1930 Kaselowsky a intrat în Freundeskreis Reichsfuehrer SS, un grup de oameni de afaceri şi oficiali nazişti de elită aduşi laolaltă de Heinrich Himmler, şeful SS şi arhitectul Holocaustului, conform unui studiu de 624 de pagini publicat în luna octombrie.

„El era nazist din convingere şi era interesat să-şi câştige o reputaţie şi să dezvolte o relaţie apropiată cu liderii partidului,“ a spus Jungbluth.

Oetker avea grijă ca soldaţii de pe front să-şi primească budincile

Compania a contribuit la maşinăria de război a celui de-al Treilea Reich iniţiind parteneriate în domeniul alimentar cu SS şi cu armata germană la sfârşitul anilor 1930 şi livrând budincă şi praf de copt pentru bucătăriile soldaţilor în timpul războiului.

Studiul arată că Kochs Adler, o companie controlată pe vremea aceea de familia Oetker, producea grenade Howitzer şi componente pentru mitralierele MG-42. Muncitorii săi proveneau din rândurile străinilor puşi la muncă forţată în timpul războiului.

„Kaselowsky şi afacerile Oetker au profitat de oportunităţile oferite de regim“, a spus Keller. „Îşi făceau planuri pentru victorie şi aveau grijă ca soldaţii de pe front să îşi primească budincile“.

Fiul vitreg al lui Kaselowsky, Rudold-August Oetker, a fost recrutat de armata germană în 1940 şi s-a înscris voluntar în SS în anul următor. El şi-a început instruirea ca ofiţer în 1942.

Ca parte a formării sale, Oetker s-a înscris la cursuri în lagărul de concentrare de la Dachau, aflat la nord-vest de Munchen, unde îşi avea sediul una dintre şcolile de ofiţeri ale SS-ului. Prizonierii din lagăr erau obligaţi să facă ordine în camerele viitorilor ofiţeri, arată studiul.

„A fost o decizie ideologică“, a spus Keller. „Nu te înscriai în Waffen SS dacă nu erai convins că nazismul este calea cea dreaptă“.

Oetker a fost arestat de britanici în mai 1945. După ce a trecut cu bine de procesul de denazificare, el s-a întors doi ani mai târziu la conducerea companiei.

„El a avut o poziţie excepţional de bună pentru a derula afaceri după război datorită reformei monetare din Germania şi a inflaţiei scăzute“, a spus Jungbluth.

Citeşte mai mult pe Ziarul Financiar.