EBei i-au murit lăudătorii

Dincolo de faptul că cel puțin două dintre aceste „luări de poziție” au fost trecute la categoria „gafe” și ar fi fost mai bine dacă ele nu aveau loc, la următoarele alegeri europarlamentare EBA va trebui să se lupte pentru un post în legislativul european, deoarece nu se mai poate baza atât de tare pe sprijinul lui tăticu’.

Dacă în 2009 EBA a beneficiat de sprijinul logistic al PDL, pe care Traian Băsescu îl controla în întregime, acum relațiile președintelui cu noua conducere reprezentată de Vasile Blaga nu sunt tocmai de prietenie, iar despre PMP n-are rost să vorbim. Având în vedere că nu va mai avea cine să îi aducă voturi, pentru că nu va mai avea asigurat sprijinul logistic al unui partid, o altă candidatură din postura de „independent” pică. Singura șansă a EBei de a prinde încă un mandat de europarlamentar este candidatura pe un loc eligibil din partea PDL.

Problema mezinei lui Băsescu este că PDL de acum nu este același cu cel din 2009, care a reușit atunci un scor de 29,71%. Acum, în sondaje, PDL este cotat la 15%, adică jumătate, ceea ce înseamnă că bătălia pentru un loc eligibil a devenit mai dură, deoarece doar jumătate din actualii europarlamentari democrat-liberali mai au șanse să prindă încă un mandat. Printre cei care doresc un astfel de loc în capul listei se numără și cel mai mare dușman al României din Parlamentul European, fosta procuroare comunistă Monica Macovei.

Ajungem așadar la atacurile recente împotriva Monicăi Macovei, venite pe axa Băsescu-Udrea. În încercarea de a maximiza șansele fiicei sale, și de a le micșora pe cele ale Monicăi Macovei, Băsescu se chinuie să-și folosească ultimul dram de influență din PDL pentru a limita capacitățile acesteia de negociere și pentru a o propulsa pe Elena Băsescu în vârful listei. În paralel, EBA dorește să demonstreze că n-a stat cinci ani degeaba la Bruxelles și Strasbourg, ci a fost activă, tocmai pentru a le arăta pedeliștilor ce achiziție valoroasă este. Faptul că are cele mai multe „luări de poziție” în Parlamentul European nu o ajută, dacă ne gândim că nu întotdeauna factorul cantitativ primează, ci mai ales cel calitativ. N-au fost uitate momentele în care a citit un discurs pregătit pentru o altă ședință, sau i-a cerut președintelui egiptean să facă ceva ce deja făcuse cu trei zile în urmă.