Iertaţi-mă, domnule Băsescu!

Băiatul meu, Robert, are șase ani. E un copil bun, cuminte, dar are, ca toți copiii la vârsta asta, multe dorințe. De pildă, aproape în fiecare zi când plec spre București, mă întreabă dacă îi cumpăr și lui un cavaler. Un cavaler, domnule președinte, costă 37 de lei, fără cal. Dacă-i cumperi și cal, costă 74 de lei. Copilul meu întreabă dacă îi cumpăr pentru că știe deja că tac-su nu are o mașină de tipărit bani în beci. Nu se dă cu fundul de asfalt și nu urlă ca un isteric, pentru că nu l-am crescut făcându-i toate poftele. Și se bucură enorm atunci când, de două, trei ori pe lună, îi aduc seara și îi pun pe noptieră câte un cavaler. Sau câte un cal, că de multe ori nu-mi permit să-i iau împreună.

Fata mea, Andreea, are 11 ani. E deja domnișoară, a trecut în clasa a șasea. Andreei îi place să citească. Câți părinți nu și-ar dori să spună asta despre copiii lor? Dar cărțile de aventuri care-i plac Andreei sunt scumpe. Nu prea găsești carte de aventuri pentru copii sub 50 de lei. Și Andreea a ajuns la performanța de a citi sute de pagini pe zi, ceea ce, recunosc, mă pune într-o situație jenantă, de a nu putea să-i cumpăr copilului cât poate el să citească. Cum era aia, domnule președinte, nu pot ei să fure cât putem noi vota?

Andreea face engleză suplimentar, cu meditator, care, la naiba, domnule președinte, costă în jur de 200 de lei lunar. De ce face suplimentar? Mă scuzați, i-am explicat deja că în țara asta condusă, în ultimii zece ani, de dumneavoastră nu e de stat, dacă vrea să aibă o viață, nu o cursă nebună – care te-aduce de multe ori în pragul atacului cerebral – pentru supraviețuire.

Am credit la bancă, pentru că am vrut să îmi fac o casă, după ce timp de 26 de ani am locuit la etajul al zecelea al unui bloc din Ploiești. Nu fumez, nu beau în exces, chiar pot să pun pariu că nu beau nici pe jumătate din cât duceți dumneavoastră. Acum, cu două joburi și administrând o societate, abia reușesc să mențin pe linia de plutire balanța cheltuielilor.

Iertați-mă că, în condițiile astea, nu mai torn vreo trei copii, ca vecinii mei rromi, de pe stradă, cărora, din milă, tot eu le îmbrac și, uneori, când îmi permit, le hrănesc copiii, cu condiția să mă ajute la câte-o muncă, prin curte.

Cred, domnule președinte, că în orice țară normală, ar fi trebuit, dacă ați fi avut onoare, să demisionați imediat, după ce ați afirmat că nu înțelegeți de ce româncele nu fac și ele cinci-șase copii, la fel ca țigăncile. Nu știu dacă erați băut când ați făcut această afirmație, dar faptul că nu ați prezentat imediat scuze îmi întărește ideea că sunteți un imbecil. Iar eu, pentru că v-am votat atât în 2004, cât și în turul al doilea al alegerilor din 2009, sunt și mai imbecil decât dumneavoastră.

Acum, mă scuzați, am treabă. Merg să stau câteva ore cu familia mea, cu o femeie extraordinară, care acceptă, de dragul celor doi copii senzaționali pe care-i avem împreună, să mă vadă la față doar seara, foarte târziu. Pentru că ăsta-i prețul pe care trebuie să-l plătim pentru că suntem responsabili și vrem să le asigurăm copiilor noștri toate condițiile de care au nevoie pentru a crește sănătoși, corecți și fericiți. Sigur, nu suntem patrioți, cum ne cereți dumneavoastră, dar încercăm să ne facem datoria. Iertați-ne, domnule președinte!