Momentele de sinceritate ale lui Băsescu nu ar trebui să ducă la iertarea, ci la demisia președintelui

Și tot de peste o lună de zile, președintele atacă la baionetă pe toată lumea. Atacă guvernul condus de Victor Ponta, îl atacă pe premier, atacă Avocatul Poporului, atacă aleșii locali. Îl atacă până și pe Crin Antonescu, pe care la un moment dat părea că l-a reevaluat, manifestându-și  susținerea pentru acesta într-un eventual tur doi al alegerilor prezidențiale.

Iar acuzațiile aduse de președinte sunt dintre cele mai grave și, mai totdeauna, însoțite de argumente ad hominem. Președintele vorbește despre corupție, despre furt, despre lovitură de stat și îi face albie de porci pe cei pe care îi acuză că ar fi la originea respectivelor acțiuni.

Aproape că nici nu mai contează care este subiectul atacurilor. Că vorbește despre descentralizare, despre bugetul de stat, despre legea amnistierii sau despre modificările aduse la Codul penal, discursul lui Traian Băsescu este mereu presărat cu invective care mai de care mai puternice, iar țintele atacurilor sale sunt "mincinoși", "marionete" sau "șmenari".

Desigur, faptul că președintele este o fire profund conflictuală și că nu știe să facă politică altfel decât generând scandal și crize sunt elemente binecunoscute după atâția ani de mandat. Cele 7,4 milioane de români care au votat împotriva lui Traian Băsescu la referendumul din vara anului 2012 și atenționările venite din partea cancelariilor străine l-au făcut pe Traian Băsescu să își reconsidere pentru o perioadă atitudinea și să fie mai puțin pus pe harță. Dar, pe măsură ce timpul a trecut, președintele a început să ne demonstreze tot mai des adevărul zicalei ”lupul își schimbă părul, dar năravul ba”.

Ceea ce însă l-a scos din minți efectiv pe președinte a fost îndrăzneala Parlamentului de a ancheta tranzacția terenului cumpărat de fiica sa, Ioana Băsescu, în comuna Nana, județul Călărași și condițiile în care aceasta a obținut creditul de la CEC Bank care i-a permis respectiva achiziție. De la momentul declanșării scandalului, Traian Băsescu a devenit tot mai agresiv, iar conflictuatlitatea ieșirilor sale s-a agravat după ce Senatul și apoi plenul reunit al Camerelor au avizat comisiile de anchetă.

Președintele a încercat să facă tot ceea ce i-a stat în putință pentru a împiedica formarea acestor comisii. Mai întâi, a amenințat că blochează proiectul descentralizării. Apoi, constatând că formalitățile Parlamentului merg mai departe, a ieșit la atac împotriva memorandumului încheiat de către guvernul Ponta cu Fondul Monetar Internațional. Chiar dacă anterior semnase scrisoarea de intenție în baza căreia a fost încheiat acordul stand-by, președintele a refuzat să își dea avizul pentru memorandul care fusese convenit în urma ultimei vizite de evaluare a Fondului, blocând astfel derularea firească a înțelegerii cu instituția de la Washington.

Nici de această dată însă, Traian Băsescu nu a obținut efectul scontat. Și atunci a amenințat că blochează bugetul pe 2014. La fel ca și în cazul memorandumului, pentru președinte nu a contat că face un rău imens României și cetățenilor acestei țări. A mers mai departe cu atacurile, generând instabilitate instituțională, blocând plata salariilor și funcționarea normală a instituțiiilor și aruncând în aer credibiltiatea României pe piețele financiare.

Numai că, șantajul președintelui nu a ținut și cele două comisii parlamentare și-au început activitatea. Chiar în seara în care plenul reunit a votat constituirea comisiei comune de anchetă privind terenul de la Călărași, Traian Băsescu a ieșit să anunțe că în România se desfășoară o lovitură de stat. Iar de la acel moment încoace, personal și prin interpuși, se străduie să convingă ambasadele că majoritatea USL a făcut harcea-parcea statul de drept, cu două proiecte de lege.

Inițial, stratagema președintelui a mers și o parte a opiniei publice interne, precum și unele dintre cancelariile partenerilor externi ai României s-au alarmat. Pe măsură însă ce Parlamentul și guvernul au început să explice ce și cum cu respectivele proiecte, lui Traian Băsescu a început din nou să-I fugă pământul de sub picioare și să își dea seama că dezinformările sale încep să fie date în vileag.

Urmarea? A apelat la ultimul mijloc pe care îl mai are la dispoziție. La victimizare. Și, ca să fie credibil, a încercat , în buna tradiţie a Partidului Comunist a cărui membru a fost, să-şi facă autocritica și să obțină astfel iertarea românilor. În cadrul unui interviu televizat acordat ziarului Adevărul, Traian Băsescu a afirmat: "Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite". Ba mai mult, în legătură cu respectivul credit, președintele a recunoscut, chiar dacă doar cu jumătate de gură, că foarte probabil și numele a contat în decizia CEC Bank de a-I acorda creditul fiicei sale. “Poate şi faptul că o cheamă Băsescu a contat când l-a luat", a spus Traian Băsescu, uitând însă să precizeze, în mod convenabil, că, în mod normal, nicio instituție de credit bancar care se resepectă nu ar fi avizat pozitiv solicitarea de credit dacă ar fi fost să țină seama de veniturile (declarate) ale Ioanei Băsescu. Pentru că, dacă ar fi fost să meargă cu dezvăluirile până la capăt, ar fi însemnat să recunoască în fond că și-a utilizat în mod ilegal influența asupra lui Ghețea și a consiliului CEC pentru a obține respectivul credit, ceea ce este o infracțiune, prevăzută de același Cod penal pe care președintele îl apără astăzi atât de înverșunat.

Chiar și incomplete, adevărurile recunoscute de Traian Băsescu sunt extrem de grave și, în mod normal, ele ar fi trebuit să conducă la demisie. Cum ar mai putea să stea la aceeași masă liderii lumii cu un personaj care este implicat în afaceri imobiliare dubioase? Lui Traian Băsescu nu îi pasă însă de asemenea considerente. Dacă nu i-a păsat când majoritatea covârșitoare a românilor care au votat la referendum i-au spus să plece de la Cotroceni, de ce ar face-o tocmai acum, doar pentru un ”flecușteț” precum imaginea României în lume?