MRU s-ar agăța și de PPE ca să își salveze fundul

Mihai Răzvan Ungureanu, premierul de două luni și un pic al unei Românii troienite, își joacă cu maximă convingere rolul de ingenuă a politicii autohtone, declarând public ceea ce era evident și până acum pentru toată lumea atentă la fenomenul politic și anume că s-a săturat să umble cu cerșeala unificării din poartă-n poartă. Fenomenul revenirii la realitate este, însă, parțial, pentru că factotumul Forței Civice se erijează într-un efort de penibil cotcodac în purtătorul de cuvânt al liderilor PPE care, chipurile, l-ar folosi pe el pe post de portavoce pentru a-și face simțită iritarea și îngrijorarea pentru ”ceea ce se întâmplă în dreapta românească". De parcă oamenilor lui Băsescu, surprinși de atenționările gurmandului erudit în cumplită încleștare corp la corp, le-ar mai păsa câtuși de puțin ce cred sau ce vor liderii PPE. Discuția evoluează iar în sensul deja știut, MRU habar nu are cu ce se mănâncă ciorba în care se tot amestecă. Relația la vârf cu PPE a fost mereu problema lui Traian Băsescu, lobby-ul său în interes personal și, de aceea, mai ales acum orice referire la autoritatea PPE este absolut irelevantă pentru trupeții de dreapta ai președintelui, preocupați să-și care pumni în cap și să împartă cât mai avantajos nimicul din Modrogan.

De părerea liderilor PPE, ce să mai spunem, au și de ce să fie dezamăgiți, formațiunea lui Băsescu a virat conjunctural la vremea aceea de la stânga la dreapta, la modul jenant, culcându-se seara cu Internaționala sub cap și trezindu-se a doua zi cu dorul de moșie și capital, înfiptă adânc între emisfere. PDL a fost mereu o simplă mezalianță pentru PPE , despre care nici chiar cei mai optimiști populari din PE n-au estimat că va rezista mai mult. Speranța secretă a acestora a fost mereu ca, dacă tot se duce de râpă, să nu fie cu așa scandal mare. Deh, mofturi de occidental care crede că ridicolul ucide.

Revenind la eruditul nostru iubitor de meniuri extravagante, motivul pentru care s-a apucat să bată șaua PPE ca să priceapă nevolnicii unificării de dreapta este mult mai simplu și mai pragmatic decât v-ați aștepta. O spune chiar el, deși nu-și duce ideea până la capăt. MRU nu vrea ca Forța Civică să cadă între scaune. Adevărul este un pic mai departe, dincolo de exprimarea grijulie a unui lider mult prea mare pentru o formațiune atât de mică. MRU se preface până în ultima clipă că nu înțelege motivul pentru care toată lumea amână discuțiile despre unificarea dreptei până după europarlamentare. La final însă îi scapă, porumbel, și o amenințare. Mică, sfrijită, cam la ce te poți aștepta de la orice intelectual ochelarist... MRU nu va vorbi mult timp de unul singur, ca radioul, dacă nici amenințarea cu balaurii de la PPE nu ține, fostul premier și-ar putea lua mărgica partidului dintre scaune și ar putea muta sforțoșenia civică, sărind pârleazul la PDL, să-l sprijine pe Cătălin Predoiu. Da, prezidențiabilul lui Blaga, cel cu care ajunsese la scandal cu scame și zdrențe, cu nici o săptămână în urmă...