O să-ți vină să crezi: Băsescu, sabotorul CFR Marfă

Încă de la începutul procedurii de privatizare a CFR Marfă, atitudinea lui Traian Băsescu a fost clară. Nu cred că există vreun cetățean român care să creadă că Băsescu și-a dorit în vreun moment ca CFR Marfă să fie o privatizare de succes, cel puțin nu pentru companiile care s-au înscris în această cursă, dar mai ales pentru compania condusă de Gruia Stoica, cel care a câștigat licitația.

Deși angajamentul vânzării companiei de stat a fost asumat în timpul guvernării PDL, ceea ce denotă faptul că președintele și-a dorit ca CFR Marfă să fie vândută, între timp, evoluția procesului de privatizare l-a făcut să se sucească. Două motive stau la baza acestei schimbări de atitudine: venirea la guvernare a USL și dorința ca privatizarea să eșueze, astfel încât Băsescu să aibă un nou motiv pentru a ataca USL, și faptul că, așa cum circulă un zvon, președintele ar fi promis CFR-ul către alte zări.

Un lucru este cert însă: Traian Băsescu s-a folosit de toate pârghiile sale pentru a sabota această privatizare.

Procedura privatizării CFR Marfă a fost discutată în CSAT, care de altfel și-a dat și avizul, urmând ca un al doilea aviz să fie dat după desemnarea unui câștigător. Asta nu l-a oprit pe Băsescu să atace faptul că datoriile companiei către stat au fost transformate în acțiuni înaintea desemnării unui câștigător, în ciuda faptului că semnătura sa există pe documentul care a prevăzut acest lucru cu câteva luni înainte de licitație.

Au urmat apoi atacurile la adresa companiei câștigătoare, GFR. Fiind conștient de puterea cuvintelor spuse de la pupitrul Administrației Prezidențiale, Băsescu nu a avut nicio jenă să-l atace pe Gruia Stoica și compania pe care o conduce, afirmând ba că nu are bani, ba că nu vor băncile să îi dea bani, ba că are informații că se întâmplă ceva necurat.

Aceste afirmații nu au fost dovedite, ci chiar au fost infirmate când GFR a depus de fiecare dată la termen sumele prevăzute în contractul de privatizare: 10 milioane de euro garanția, plus alte 20,2 milioane de euro, contravaloarea a 10% din valoarea de achiziție. Chiar dacă a eșuat în demersul său, asta nu înseamnă că Băsescu nu a reușit să pună piedici serioase GFR-ului, afectând bonitatea companiei.

O altă piedică pusă de Băsescu în calea privatizării CFR Marfă a fost legată de discuția acestei proceduri în CSAT. După ce a tras de timp cât a putut, a așteptat până când premierul Ponta s-a suit în avion pentru a pleca în concediu și imediat a convocat o ședință de urgență a CSAT, în speranța că aceasta nu va avea loc în lipsa primului ministru. Victor Ponta însă s-a gândit că un asemenea lucru ar putea fi posibil, așa că și-a delegat atribuțiile către vicepremierul Gabriel Oprea, iar ședința a avut loc fără probleme. Când i s-a solicitat să prezinte documente sau informații referitoare la acuzațiile aduse procesului de privatizare, Băsescu a tăcut, acestea fiind doar produsul imaginației sale.

Timpul a trecut, procedura a mers mai departe, Băsescu a continuat atacurile. Săptămâna trecută a fost vârful acestora. Văzând că încercările sale au eșuat rând pe rând, președintele a  aruncat în luptă arma supremă: DNA-ul. Este inacceptabil ca un președinte de țară democratică să iasă în conferință de presă și să amenințe că privatizarea CFR Marfă va face obiectul unei anchete a procurorilor anticorupție. De unde are Băsescu astfel de informații, sau le știe de la sursă? O fi dat vreun telefon?
Ținem cu toții minte povestea cu „nu știu dacă e bine, domnu’ chestor!”, declarație după care chestorul Manoloiu a fost săltat de procurori. Dacă și această „previziune” se adeverește, fie poate Băsescu să vadă în viitor, fie e ceva e putred la DNA.