Predoiu s-a apucat să cânte prohodul pentru PDL

Proaspăt ”achiziționat” de PDL, Predoiu nu vrea în ruptul capului să stea liniștit pe băncuța rezervelor, ceea ce este de înțeles și nu neapărat un lucru rău. Problema acestuia, însă, care devine automat și problema partidului, este aceea că degeaba vrea, dacă nu are cu ce. Geaba dorință, dacă nema putirință. Predoiu însă vrea să demonstreze și atunci defilează cu ce n-a făcut, respectiv cu ce a distrus partidul.

Nu vedem niciun impediment ca PDL, pentru care blocarea Constituției a devenit motiv de autosatisfacție, să se laude pe același calapod cu tăierile de pensii şi salarii, cu proiectele de infrastructură inexistente sau cu reputaţia jenantă pentru România pe care au construit-o cu minuţiozitate 4 ani. Ar putea chiar să devină un soi de semnătură politică, tipică pentru PDL: să se laude cu ce distrug și nu cu ce construiesc.

În plus, parcă dorind să ne demonstreze pe viu vorba cu prostul care nu e prost destul până nu e și fudul, PDL, al cărui singur merit major recent este supraviețuirea căznită după alegerile din decembrie și nenorocirile cumulate la guvernare, se zvonește că ar derula în secret negocieri pentru o alianță cu PNL. Unde-i prostia și fudulia veți înțelege imediat cum veți afla că negocierea, care la prima vedere ne-ar putea părea o măsură disperată în vederea supraviețuirii lor politice, este pretext pentru liberal-democrați să pună condiții de o aroganță cu totul și cu totul ridicolă.

De parcă PDL ar fi partidul care a câștigat alegerile, le-ar acorda din vârful buzelor o șansă liberalilor dacă aceștia vor pune un genunchi la pământ, ca un veritabil vasal, acceptând să se distanţeze de măsurile alianţei USL, să susţină proiectele de legi ale PDL-ului şi să voteze o moţiune simplă pe care PDL o va depune în toamnă. Dacă acest zvon se adeverește și condițiile acestei posibile alianțe au fost într-adevăr enunțate în acești termeni, putem afirma fără prea multe dubii că PDL și-a tăiat și ultimele sale șanse pentru o revenire la normal. Predoiu a parcat partidul la loc cu verdeață, acolo unde, politic vorbind, nu mai este nici durere, nici întristare, nici suspin.