Rațiunea PSD salvează USL

USL este un astfel de proiect. Relaţia politică dintre cele două formaţiuni este construită cu obiective pe termen lung, care necesită planificare şi consecvenţă din partea partenerilor, dar mai ales din partea liderilor PNL şi PSD.

Este o regulă ca forţele politice independente de USL să cânte prohodul alianţei cu fiecare ocazie. Cazurile au fost multiple, plecând de la discuţiile privind cota unică sau impozitul progresiv şi până la impozitarea veniturilor mari şi scăderea TVA, alianţa de guvernământ a fost pusă la îndoială, s-a clătinat, dar, în cele din urmă, a rămas în picioare. Întrebarea firească este de ce a rămas USL împreună? În mod cert PSD ar fi putut coagula cu uşurinţă o nouă majoritate parlamentară în jurul său, în timp ce PNL, cu greu ar putea să înfiripe o alianţă nouă cu PDL şi chiar dacă acest lucru s-ar întâmpla nu ar fi de ajuns. Dacă plecăm de la premisa că o eventuală rupere a USL-ului ar avantaja PSD-ul mai mult decât PNL-ul atunci întrebarea este cu atât mai interesantă.

Răspunsul ţine de raţionalitatea de care dă dovadă fiecare din cei doi lideri. Până acum, schimbările dese de direcţie ale liderului PNL nu i-au servit deloc acestuia. Cifrele ultimelor sondaje de opinie vorbesc de la sine: Crin Antonescu este în cădere liberă. Consecvenţa, pe de altă parte, se pare că are un efect pozitiv pentru premierul Victor Ponta, care se menţine la un nivel ridicat de încredere publică, ultimul sondaj făcut îl plasează chiar peste Mugur Isărescu, lucru greu de imaginat acum câteva luni.

Raţionalitatea de care dă dovadă PSD şi Victor Ponta este practic liantul USL. Vă puteţi imagina cât de greu este să te înţelegi cu un partener care îşi schimbă poziţia de pe o zi pe alta? Atât într-o relaţie de afaceri şi aş îndrăzni să spun şi într-o căsnicie predictibilitatea este foarte importantă, cel puţin la fel de importantă ca şi încrederea reciprocă şi respectul reciproc. Ei bine în această relaţie de ordin politic Crin Antonescu este cel care joacă rolul partenerului inconsecvent, capricios şi neserios. Rolul care revine premierului Victor Ponta este destul de ingrat, rămânând în datoria să mulţumească atât publicul PSD cât şi partenerii de guvernare, iar acest lucru devine din ce în ce mai dificil. Sorin Roşca Stănescu a fost eliminat din primul plan al anturajului politic al domnului Antonescu dar comportamentele sale se pare că dăinuie chiar prin declarațiile şi poziţiile publice pe care liderul liberal şi copreşedintele USL şi le asumă.

Nu este foarte clar acum cine a câştigat şi cine a pierdut în ecuaţia politică din jurul proiectului de la Roşia Montană. Antonescu şi-a dovedit inconsecvenţa şi nu este limpede că se va ridica un val de simpatie pentru acesta, mai ales din cauza faptului că majoritatea românilor, aşa cum reiese din sondaje ar fi susţinătoarea proiectului, iar cei 10.000 de tineri din Bucureşti au în general o atitudine antisistem. Nici una din aceste coordonate nu îl ajută pe Antonescu. Ponta şi implicit PSD nu au dezvoltat o poziţie clară faţă de Roşia Montană şi ieşirea lui Antonescu a fost o oportunitate perfectă pentru a plasa responsabilitatea blocării proiectului în curtea liberalilor.

Indiciile plasează PSD-ul, condus de Victor Ponta într-o poziţie de superioritate în urma evenimentelor recente şi, cel mai probabil, subiectul Roşia Montană nu se va opri aici. Când vorbim de despăgubiri de miliarde pe care statul român va fi nevoit să le plătească cineva trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru aceste cheltuieli nejustificate şi cel mai probabil, cel puţin electoral, acest lucru va fi asumat de Crin Antonescu şi PNL.