Savonea se pregătește să atace la CCR modificările aduse legislației penale cu noi drepturi pentru victimele infracțiunilor

'Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Lia Savonea, în conformitate cu dispozițiile art.10 pct.2 lit.a) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a ÎCCJ, a convocat la data de 22 mai 2026, orele 11:00, judecătorii instanței supreme pentru constituirea în Secții Unite în vederea exercitării atribuției prevăzute de dispozițiile art.27 lit.b) din Legea 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare. Ședința are ca obiect sesizarea Curții Constituționale în vederea exercitării controlului de constituționalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (PL-x nr.228/2026)', anunță Înalta Curte într-un comunicat de presă.

Legea a fost adoptată de Senat pe 16 martie și de Camera Deputaților pe 13 mai, fiind inițiată de 43 de deputați și senatori de la toate partidele.

Una dintre modificări se referă la dreptul persoanei vătămate de a fi informată atunci când agresorul este pus în libertate, evadează sau este internat sau externat dintr-o unitate medicală, pentru a-și lua măsuri de precauție.

Astfel, după articolul 81 se introduce un nou articol cu următorul cuprins: '(1) Procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza, respectiv judecătorul delegat cu executarea de la instanța de executare, informează victima infracțiunii și membrii de familie ai acesteia, care ar putea fi în pericol, despre împrejurarea că persoana aflată în arest preventiv, în arest la domiciliu sau în executarea unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate, respectiv care este internată medical, va fi eliberată. Dacă data eliberării este cunoscută, informarea victimei infracțiunii și a membrilor de familie ai acesteia se realizează cu cel puțin 5 zile înainte de momentul eliberării inculpatului, condamnatului sau făptuitorului internat medical, iar în celelalte cazuri informarea se realizează de îndată. (2) În cazul evadării din locul în care inculpatul sau condamnatul execută măsura preventivă privativă de libertate, pedeapsa închisorii ori a detențiunii pe viață, administrația locului de deținere sau organul de poliție care supraveghează respectarea executării măsurii arestului la domiciliu înștiințează, de îndată, organul judiciar prevăzut la alin.(1), precum și organul de poliție în a cărui circumscripție locuiește victima, care, de urgență, informează victima infracțiunii și membrii de familie ai acesteia care ar putea fi în pericol'.

Proiectul completează drepturile persoanei vătămate:

* dreptul de a fi informată cu celeritate despre împrejurarea că persoana aflată în arest, urmărită penal sau condamnată pentru infracțiunea săvârșită asupra sa este eliberată sau a evadat din detenție, precum și cu privire la orice măsuri relevante adoptate pentru protecția sa în caz de eliberare sau evadare a autorului infracțiunii, inclusiv atunci când față de acesta s-a luat măsura de siguranță a internării medicale sau internarea medicală provizorie;

* dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii, precum și dreptul de a i se comunica o copie a rechizitoriului;

* dreptul de a i se comunica, atunci când nu înțelege limba română, traducerea într-o limbă pe care o înțelege, a oricărei soluții de netrimitere în judecată, a rechizitoriului și a oricărei hotărâri judecătorești care soluționează fondul cauzei.

O altă modificare este adusă art. 111 din Codul de procedură penală, cu noi drepturi și obligații pentru persoanele vătămate în timpul audierii acestora:

* dreptul de a propune administrarea de probe, dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor și experților, dreptul de a consulta dosarul, dreptul de a ridica excepții și de a pune concluzii, în condițiile prevăzute de lege, precum și dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei;

* dreptul de a fi încunoștințată cu privire la desfășurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, dreptul de a se constitui parte civilă, precum și dreptul de a i se comunica o copie a oricărei soluții de netrimitere în judecată, a rechizitoriului și a oricărei hotărâri judecătorești care soluționează fondul cauzei;

* obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atunci când este citată în vederea ascultării sale sau în alte cazuri în care organul judiciar consideră că prezența sa este necesară.

Proiectul votat în Parlament impune o procedură mai rapidă în faza de cameră preliminară, pentru a nu mai depăși durata de maxim 60 de zile, cum se întâmplă în prezent.

Articolul 343 se modifică și va avea următorul cuprins: '(1) Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță. (2) Pentru respectarea dispozițiilor alin. (1) judecătorul de cameră preliminară are îndatorirea să ia din timp toate măsurile necesare pentru asigurarea apărării obligatorii, dacă este cazul, și pentru ca la termenul fixat procedura de citare să fie legal îndeplinită, iar soluționarea cererilor și excepțiilor să nu sufere amânare. (3) În cazul în care, deși procedura de citare este legal îndeplinită, soluționarea cererilor și excepțiilor nu se poate realiza la termenul stabilit potrivit dispozițiilor art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară acordă termen în continuare, fără citarea părților și a persoanei vătămate. Cu excepția termenului prevăzut la art. 345 alin. (3), termenele sunt stabilite în zile succesive. Pentru motive întemeiate, termenele în continuare în camera preliminară pot fi stabilite în zile nesuccesive, între care nu poate fi un interval mai mare de 7 zile. (4) Citațiile pentru termenul stabilit potrivit dispozițiilor art. 344 alin. (4) conțin mențiunea referitoare la acordarea termenelor în continuare și atenționarea că pentru termenele stabilite ulterior nu se vor emite alte citații, părțile și subiecții procesuali având obligația de a urmări parcursul dosarului. (5) Termenele de judecată în camera preliminară pot fi stabilite după un interval mai mare de 7 zile numai dacă probele încuviințate sau măsurile dispuse, prin natura lor, împiedică stabilirea unui termen mai scurt'.

Alte modificări se referă, printre altele, la protecția martorilor, obligativitatea înregistrării audierii martorilor vulnerabili prin mijloace tehnice audio-video; obligativitatea procurorilor de a face copii ale datelor informatice stocate pe obiectele ridicate la percheziții; victimele pot solicita păstrarea confidențialității domiciliului lor și a celorlalte date personale.

În expunerea de motive depuse în Parlament, se arată că legea are ca obiect modificarea și completarea Codului de procedură penală (Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare), în scopul eficientizării procedurilor judiciare și al reducerii duratei proceselor penale.

Parlamentarii arată că durata excesivă a proceselor penale are un impact profund negativ asupra victimelor infracțiunilor grave, în special asupra celor care au fost supuse traficului de persoane și traficului de minori. În asemenea cauze, celeritatea procedurilor nu reprezintă doar o chestiune de eficiență administrativă, ci o condiție esențială pentru protejarea vieții, integrității fizice, a libertății și demnității ființei umane, pentru restabilirea sănătății psihice și reintegrarea socială a persoanelor vătămate.

'De exemplu, pentru infracțiunile de trafic de minori sau trafic de persoane, în mod consecvent soluționarea cauzelor durează foarte mult timp, existând în fiecare an mai multe tribunale care soluționează cauzele având acest obiect, în medie, numai în primă instanță, la circa trei ani de zile sau mai mult de la înregistrarea cauzei (peste 1.000 de zile și chiar peste 1.300 de zile). La perioadele de timp aferente judecății în fond s-au adăugat, de mai mulți ani, duratele excesive ale procedurii de cameră preliminară, care, și aceasta, cumulând cele două grade de jurisdicție (fond și contestație), înseamnă, de multe ori, un an de zile sau mai mult până la începerea judecății. Acestea se adaugă, la rândul lor, la durata consistentă a urmăririi penale în cauzele de trafic de persoane, care se desfășoară, de asemenea, pe parcursul mai multor ani. Practic, după ce victimele traficului de persoane au stat ani de zile în exploatare, ajung să aștepte mulți ani finalizarea anchetei penale derulate de procuror și finalizarea judecății, ceea ce descurajează participarea acestora la proces și nu contribuie în niciun fel la atenuarea suferințelor provocate', explică inițiatorii proiectului de lege.

În opinia acestora, modificările propuse urmăresc instituirea unor mecanisme procedurale mai suple, evitarea reluării ciclice a unor etape (astfel cum se întâmplă în prezent, în lipsa unor prevederi previzibile cu privire la termenele de exercitare a unor drepturi și aplicarea unor sancțiuni specifice), consolidarea rolului activ al organelor judiciare și valorificarea mijloacelor moderne de comunicare pentru citarea părților și administrarea probelor, în vederea asigurării celerității procesului penal, fără a aduce atingere garanțiilor procesuale fundamentale.

În plus, prin decizii ale Curții Constituționale, care au deschis o modalitate de derulare a procesului în camera preliminară, precum și prin jurisprudența instanțelor de judecată, care a extins probatoriul și discuțiile referitoare la limitele camerei preliminare, timpul real în care se derulează procedura camerei preliminare s-a îndepărtat foarte mult de durata de 60 de zile, estimată inițial de legiuitor în art. 343 din Codul de procedură penală.

'Durata mare a proceselor în cauzele de trafic de persoane are consecințe și asupra eficienței luptei împotriva criminalității organizate. În multe situații, probele devin mai dificil de administrat odată cu trecerea timpului, martorii dispar, memoria faptelor se estompează, iar inculpații pot profita de întârzieri pentru a influența victimele sau pentru a se sustrage răspunderii. Experiența instanțelor și a structurilor de urmărire penală demonstrează că victimele traficului sunt, de cele mai multe ori, persoane aflate într-o stare de vulnerabilitate extremă - copii, tineri fără sprijin familial, femei abuzate sau persoane aflate în situații economice precare. Pentru aceste victime, rechemarea repetată la audieri, confruntarea cu inculpații și reluarea constantă a faptelor traumatice pe parcursul unui proces îndelungat echivalează cu o formă de revictimizare instituțională', se mai arată în expunerea de motive.