UDMR retrogradează

Chiar dacă a recurs uneori la mijloace și alianțe politice discutabile pentru a-și atinge scopurile și a promova interesele comunității maghiare, UDMR a jucat totuși până acum rolul unui actor politic echilibrat. Judecând însă după declarațiile președintelui Kelemen Hunor, UDMR devine o formaţiune retrogradă și riscă să fie nefrecventabilă pentru partidele românești, în contextul în care mizează pe o radicalizare fără precedent a propriului discurs.

Confruntată cu o concurență deloc de neglijat în perspectiva alegerilor europarlamentare, precum și cu presiunea exercitată de Budapesta, Uniunea încearcă să profite de procesul de regionalizare pentru a demonstra maghiarilor că este cel mai înfocat apărător al drepturilor acestora.

În acest sens, președintele UDMR a lansat câteva mesaje care, deși au fost prea puțin preluate de media, conturează o poziție cât se poate de intransigentă.

Astfel, într-o declarație recentă, făcută la deschiderea oficială a celei de-a zecea ediții a taberei "Tineretul și Uniunea Europeană”, Kelemen Hunor a calificat procesul de regionalizare drept o ”asimilare” care va însemna ”începutul sfârșitului, în sens politic". Președintele UDMR a reluat astfel o idee expusă încă de acum o lună, când amenința chiar cu proteste de stradă dacă procesul de regionalizare va fi continuat în formula propusă de către cabinet.

În fapt, Uniunea dorește introducerea criteriului etnic în procesul de regionalizare și instituirea unei regiuni care să cuprindă toate județele cu populație majoritar maghiară de o manieră care să păstreze raportul etnic între aceasta și minoritatea română. În mod evident, o asemenea cerință este incompatibilă cu un proces care, în esență, ar trebui să creeze premisele pentru ca toți cetăţenii României, indiferent de etnie, să ducă o viață mai bună.

Or, ridicarea unor bariere artificiale, de tipul celor pe care le-ar crea introducerea criteriului etnic în desenarea granițelor viitoarelor regiuni, vine în contradicție cu interesele fundamentale ale electoratului maghiar, cu așteptările sale firești şi cu evoluţiile europene. Aceste așteptări nu sunt legate de separatismul pe criterii etnice, ci de un proces de regionalizare onest şi coerent, care să asigure creşterea nivelului de trai printr-o bună dezvoltare a judeţelor în care trăiesc maghiari. Adică un grad mai bun de absorbţie a banilor europeni, crearea de locuri de muncă, oportunităţi economice.

Mizând pe cartea naționalistă în raport cu regionalizarea, UDMR se auto-izolează pe scena politică românească. Această strategie s-ar putea dovedi însă pierzătoare pentru formațiunea condusă de Kelemen Hunor, în contextul în care, radicalizându-și discursul, Uniunea își anulează singurul avantaj care a diferențiat-o până în prezent de restul formațiunilor maghiare: capacitatea de a obține, prin negociere, avantaje concrete pentru comunitatea maghiarilor.