Ora de religie în Uniunea Europeană. În ce state membre se studiază RELIGIA în şcoli

Candidatul independent la prezidenţiale consideră că ora de religie ar trebui înlocuită cu istoria religiilor, "care reprezinta de fapt istoria umanitatii, e multa cultura generala acolo".

"Religia nu are ce căuta în școli, ci istoria religiilor ar trebui să fie introdusă. Lasă copilul să-și aleagă singur religia și dă-i istoria religiilor, care reprezintă de fapt istoria umanității, e multă cultură generală acolo”, a declarat Monica Macovei pentru pressalert.ro. Mai mult, independentul care speră să ocupe scaunul de la Cotroceni s-a arătat indignat de faptul că Guvernul Ponta alege să finanţeze bisericile în loc să finanţeze proiecte culturale.

Monica Macovei nu este singurul politician care a ridicat această întrebare, dacă religia ar trebui sau nu să existe în programa şcolară obligatorie. Senatorul Remus Cernea împarte aceeaşi viziune cu Monica Macovei cu deosebirea că materia "Etica" ar ţine mai bine locul religiei în şcoli.

"Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ disciplina Etică drept disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Programa disciplinei Etică va consta îndeosebi în prezentarea principalelor doctrine şi valori morale de inspiraţie filosofică, ştiinţifică ori religioasă ale umanităţii, conform puterii de înţelegere a elevilor specifice fiecărei perioade de şcolarizare. Scopul disciplinei Etică este de a cultiva spiritul critic, raţionalitatea şi empatia în măsură să dezvolte un aparat critic de judecată morală propriu fiecărui elev", a declarat Remus Cernea.

În România, religia face parte din materiile obligatorii încă din clasa pregătitoare. Dar în Uniunea Europeană? Este religia o disciplină studiată în regim obligatoriu?

Ora de religie în alte state ale UE

În toate statele UE, studiul religiei este prezent, sub diferite forme, în şcolile publice finanţate de Stat, notează oradereligie.ro.

Studiul religiei poate avea caracter obligatoriu pentru toţi elevii, chiar fără posibilitate de scutire, cum se întâmplă în Suedia, sau poate fi disciplină opţională, pe care elevii o pot alege la anumite niveluri de studiu (Slovenia).

În Franţa, studiul religie nu există ca disciplină de sine stătătoare, dar elemente ale lui sunt incluse în cadrul programelor analitice ale altor obiecte de studiu.

Organizarea studiului religiei în şcolile publice poate fi responsabilitatea exclusivă a Statului (Suedia ori Grecia), subiectul unei cooperări apropiate între Stat şi culte (Germania, Austria) sau se poate afla doar în sarcina cultelor (Ungaria).

Abordarea disciplinei poate varia între una puternic secularizată, care-şi propune, în mod strict, oferirea de informaţie obiectivă asupra diferitelor credinţe religioase (ori filosofice) ale lumii (Estonia, Danemarca), şi una evident confesională, care are ca scop iniţierea elevilor în a deveni membri responsabili ai unei anumite confesiuni, alocând astfel puţin spaţiu cunoaşterii altor confesiuni sau religii (Cipru, Malta).

Pluralismul cultural şi religios, în creştere în Europa, a adus alte motivări ale prezenţei orelor de religie în şcoli. La necesitatea educării religioase a copilului s-a adăugat cultivarea abilităţii de înţelegere, de către elevi, a patrimoniului cultural şi istoric al ţării; după afirmarea dreptului cultelor de a oferi educaţie religioasă, acum este subliniat dreptul copilului de a primi educaţie religioasă. În prezent, prin această disciplină se intenţionează ca un copil să ajungă să-şi cunoască temeinic propria religie şi să aibă informaţii elementare despre celelalte confesiuni şi religii.

În Franţa, din 1882, “educaţia morală şi religioasă” a fost înlocuită cu “educaţia morală şi civică” şi orice referire la Dumnezeu în cadrul şcolii a fost eliminată. Aceeaşi lege stabilea, în acelaşi timp, şi o zi liberă în timpul săptămânii, zi în care elevii să poată lua parte la orele de educaţie religioasă organizate de către Biserică. De aceea, până astăzi, elevii francezi merg la şcoală de luni până sâmbătă, cu excepţia zilei de miercuri, când cei ce doresc pot lua parte la cursurile organizate de către cultele religioase, în afara şcolii.

Curriculumul şcolar a rămas închis oricărei referiri la vreo credinţă religioasă, până în anii 1980, când a început o dezbatere despre reintroducerea în programa şcolară a unor noţiuni de religie, considerate a fi indispensabile înţelegerii de către elevi a moştenirii culturale franceze; s-a discutat şi despre contribuţia pe care această disciplină ar avea-o pentru menţinerea ordinii sociale. Încă nu s-au introdus ore de religie, dar din ce în ce mai multe elemente ce ar ţine de o astfel de disciplină sunt integrate în programele analitice ale altor discipline, precum Istoria, Literatura, Artele etc.

În şcolile confesionale romano-catolice, religia poate fi introdusă numai cu statut opţional, în condiţiile în care mare parte din finanţare vine de la Stat.

În Franţa religia este obligatorie doar în şcolile din cele 3 departamente estice, reluate de la Prusia în 1919, dar cei care nu doresc să participe la ore pot opta pentru Educaţia civică şi morală.

În Germania, Constituţia ţării menţionează religia ca obiect care face parte din trunchiul comun în cadrul învăţământului primar şi secundar, care trebuie predată în acord cu principiile comunităţilor religioase. În consecinţă, responsabilitatea organizării orelor de religie în şcolile publice aparţine în egală măsură Statului şi cultelor. Alcătuirea programei analitice şi a manualelor şcolare se face la nivel de Stat federal şi cade în sarcina unor comitete mixte în care sunt reprezentate autorităţile de Stat şi cele bisericeşti din landul respectiv.

Curriculumul şcolar prevede două ore săptămânal, excepţie făcând şcolile private, unde religia ocupă un loc mai important decât în şcolile de stat. În Germania, religia se poate număra între disciplinele de examen la încheierea ciclului de studii.

În cele mai multe dintre state, în şcolile publice se studiază confesiunea romano-catolică ori protestantă, dar sunt şi trei state în care se predă confesiunea ortodoxă. În ultimii ani se fac eforturi constante în direcţia introducerii în şcoli a orelor de religie musulmană, pentru cei aprox. 500.000 de elevi aparţinând acestei religii.

În Grecia, Constituţia prevede că scopul educaţiei oferite în şcoli este “educarea morală, spirituală, cognitivă, vocaţională şi psihică a tuturor grecilor, dezvoltarea unei conştiinţe naţionale şi religioase, precum şi formarea unor cetăţeni liberi şi responsabili”. În practică, aceste prevederi înseamnă că Statul este singurul responsabil de stabilirea programelor analitice, editarea manualelor şi numirea profesorilor de religie, autoritatea bisericească fiind consultată numai în privinţa corectitudinii dogmatice a materialelor didactice folosite. Dezbaterile asupra orei de religie din şcolile greceşti vizează nu atât prezenţa acesteia în cadrul programei, cât mai ales abordarea aleasă. În acest sens, anul şcolar 2006/7 a marcat trecerea de la un caracter predominant catehetic şi pur confesional către o mai mare deschidere pentru dialog interconfesional şi interreligios.

Citeşte şi: Elena Udrea este de acord cu predarea religiei în şcoli

Marea majoritate (~95% ) a şcolilor irlandeze sunt confesionale, cu finanţare de la Stat, dar organizate şi administrate de culte (cele mai multe de Biserica Romano-Catolică). În toate aceste şcoli, religia este disciplină obligatorie. Legea prevede dreptul elevului de a fi scutit de la participarea la aceste ore, dar sunt rare cazurile când acest drept este uzitat.

În Italia, religia este disciplină opţională, organizată de către Biserica Romano-Catolică, cu finanţare de la Stat. Părinţii sau elevii de peste 14 ani aleg la fiecare început de an şcolar dacă vor sau nu să participe la aceste ore. În jur de 90% participă. Programa analitică este stabilită de Biserica Romano-Catolică, dar trebuie să fie vizată de către Stat, care se asigură că elevilor le sunt oferite şi informaţii esenţiale despre religiile necreştine. Tot Biserica este responsabilă şi de alcătuirea manualelor şcolare, precum şi de instruirea şi numirea profesorilor, care sunt angajaţi şi plătiţi de către Stat.

Cultele necatolice au dreptul să organizeze ore de religie în şcoli, cu condiţia să suporte ele însele costurile implicate.

În Olanda, dat fiind nivelul ridicat de autonomie locală în organizarea sistemului educaţional, locul pe care ora de religie îl ocupă în cadrul acestui sistem variază considerabil, chiar de la o şcoală la alta. Statul finanţează în mod egal ambele tipuri de şcoli, publice sau confesionale.

Citeşte şi: Monica Macovei vrea să elimine RELIGIA din şcoli

75% dintre elevii olandezi sunt educaţi în şcoli confesionale, totuşi caracterul confesional al acestor şcoli este din ce în ce mai greu de distins; doar unele dintre ele continuă să ofere o oră de religie, organizată confesional de cultul căreia şcoala îi este afiliată. Mult mai multe sunt însă situaţiile unde se optează pentru o abordare non-confesională, urmărindu-se o prezentare obiectivă a principalelor tradiţii religioase şi filosofice ale lumii. În marea majoritate a cazurilor, religia are statut opţional.

Ceilalţi 25% dintre elevi merg la şcoli administrate de autorităţile locale. Aici, la cererea părinţilor, ora de religie poate fi organizată de către culte, care trebuie să suporte şi costurile implicate, şcoala nepunând la dispoziţie decât sala de curs. De asemenea, deşi fiecare şcoală are libertatea de a oferi un curs de Istorie a religiilor sau o abordare seculară a fenomenului religios, în practică, însă, educaţia religioasă (de orice tip) este aproape absentă în aceste şcoli.

În Spania, atât în şcolile de stat (75% din nr. total), cât şi în cele private, religia este disciplină opţională, finanţată de Stat şi organizată de către unul dintre cultele recunoscute legal. Elevii care nu participă la ora de religie trebuie să urmeze un curs de Istorie şi cultură a religiilor. În jur de 80% dintre elevi aleg disciplina Religie, de obicei organizată de Biserica Romano-Catolică. Cultele protestant, mozaic şi musulman organizează, în total, sub 1% din orele de Religie.

Citeşte şi: Remus Cernea: Orele de religie ar trebui să cultive toleranţa, înţelegerea între culte diferite

În Ungaria, în timpul regimului comunist, ora de religie nu a fost niciodată complet interzisă, ci transformată în disciplină extracurriculară, marginalizată şi lăsată în grija exclusivă a cultelor. Noua Lege a Educaţiei Publice (1993) nu a schimbat considerabil situaţia. În consecinţă, până astăzi, religia este disciplină opţională, predată înainte sau după orele de curs. Pe de altă parte, acum Statul oferă finanţare pentru plata profesorilor, care sunt însă angajaţi de către culte. Tot cultele sunt responsabile de alcătuirea programelor analitice, editarea manualelor sau instruirea profesorilor. Toate cultele recunoscute legal au dreptul de a organiza ore de religie în şcoli, dar, în practică, cele patru „culte istorice” (Romano-Catolic, Reformat, Luteran, Mozaic) organizează marea majoritate a orelor.