Băsescu, nemulţumit din principiu

Recent, preşedintele Traian Băsescu s-a declarat nemulţumit de faptul că „avem prea multe privatizări ratate în ultimele luni, prea multe declaraţii şi prea puţină concentrare a resurselor pentru a genera creştere economică”. Ce face, de fapt, Traian Băsescu prin aceste declaraţii?! Face în continuare rău României şi pune între paranteze eşecul guvernării Boc, de ale cărei măsuri se face direct responsabil, nesimţindu-se prea confortabil să recunoască faptul că s-au făcut eforturi pentru ca lucrurile să se îndrepte. Şi, întâmplător sau nu, această îndreptare coincide tocmai cu momentul în care preşedintele şi-a pierdut aproape toate pârghiile de putere şi susţinerea guvernamentală.

Critica lui Traian Băsescu la adresa Guvernului Ponta este de altfel una extrem de facilă, eşecul în cifre al guvernării PDL fiind cunoscut şi recunoscut de toată lumea. Ceea ce nu vrea preşedintele să recunoască este faptul că nu mai departe de anii 2011-2012, la finalul guvernării portocalii, bilanţul socio-economic al României era dezastruos: una dintre cele mai ridicate rate ale şomajului din ultimii 11 ani; cea mai mare datorie externă pe termen lung şi scurt din ultimii 11 ani; situarea pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveşte calitatea instituţiilor; scăderea investiţiilor străine directe la un sfert faţă de cele din 2008; o rată de absorbţie a fondurilor europene foarte scăzută etc… Şi, atenţie, un sfert dintre companiile de stat intrate de facto în faliment.

Nu mai departe de finalul anului 2011, un Raport al Băncii Mondiale arăta că un sfert dintre cele 760 (cifră estimată) companii de stat, (RADET, CFR, RADET, CFR SA, Oltchim, CFR Marfă, Termoelectrica, Compania Naţională a Huilei, CET Iaşi, Electrocentrale Oradea, CET Braşov şi Apaterm etc) sunt neperformante, cu active neviabile şi intrate "de facto" în faliment. Banca Mondială atrăgea atenţia atunci că aproape 100.000 angajaţi ar putea rămâne fără un loc de muncă, dacă aceste unităţi s-ar închide.

Până şi susţinătorii (sau foştii susţinători) lui Traian Băsescu au recunoscut, la un an de guvernare USL, că s-au făcut o serie de paşi importanţi pentru depăşirea situaţiei în care România a fost adusă de guvernele PDL, în anii 2011-2012:  macrostabilizare economică, creştere economică şi uşoară scădere a şomajului,  creşterea salariului mediu pe economie, plata TVA la încasarea facturii, creşterea colectării taxelor, reducerea evaziunii fiscale, denunţarea contractelor cu Hidroelectrica, finalizarea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti şi Bucureşti-Constanţa. Şi exemplele pot continua. Dar ne oprim la aceşti paşi făcuţi în perioada iunie 2012-mai 2013, care sunt recunoscuţi chiar şi de către susţinătorii preşedintelui Traian Băsescu.

În acest context, singura explicaţie plauzibilă pentru declaraţiile critice ale lui Traian Băsescu vizavi de privatizări este reaua credinţă. La acest tip de atitudine se mai adaugă şi o imposibilitate a sa de a ieşi din logica permanentă a conflictului, a arătării cu degetul şi a punerii de beţe în roate peste tot acolo unde lucrurile încep să se mişte.

Şi încă un detaliu, deloc lipsit de semnificaţie, este contextul în care preşedintele a făcut aceste afirmaţii: evenimentul "Zece ani de companii italiene în România", organizat de Confindustria România. Când, în cadrul unui eveniment unde investitorii ar trebui să primească doar semnale optimiste şi garanţii de stabilitate, preşedintele a ales să facă ce a făcut de altfel dintotdeauna cu România: să o prezinte într-o lumină proastă.